Cum deosebeşti ciupercile comestibile de cele otrăvitoare

Cum deosebeşti ciupercile comestibile. În general, ciupercile se pot recunoaşte după forma, culoare, miros, după locul şi substratul pe care cresc.

Se întâmpla însă, ca în unele stadii de creştere, şi de regulă în stadiu tânăr, forma ciupercilor comestibile să fie asemănătoare cu a celor otrăvitoare. De exemplu, buretele viperei, o ciupercă foarte toxica, se poate confunda când iese din sol cu crăiţa, sau cu ciuperca albă de pădure. De aceea, se recomanda a nu se recolta decât ciuperci bine cunoscute şi verificate ca fiind comestibile.

De asemenea, nu trebuie recoltate ciupercile comestibile, dar bătrâne, cu carnea moale şi miros neplăcut. Acestea pot deveni indigeste sau chiar otrăvitoare din cauza toxinelor ce se formează prin alterarea componenţilor nutritivi.

RomaniaTV

Marcel Ciolacu, anunţul momentului. Sunt vizaţi milioane de români

Observatornews.ro

Subiecte BAC 2025 română: Modele pentru proba orală

Cum deosebeşti ciupercile comestibile

Multă vreme s-au folosit unele analize empirice, socotite infailibile, asupra comestibilităţii ciupercilor. Astfel se cufunda în apa în care fierbeau ciupercile o lingură de argint sau se fierbea odată cu ciupercile o coajă de ceapă. Dacă linguriţa sau coajă de ceapă se înnegreau, se aruncau ciupercile socotite ca fiind otrăvitoare.

Multe ciuperci comestibile îşi schimba culoarea la rupere. De exemplu, carnea râşcovului se colorează în zona tăierii în verde, a buretelui dulce în brun, iar a hribului ţigănesc în albastru. Această modificare a culorii se datorează nu toxinelor, ci oxidării substanţelor colorante din ele.

Specii de ciuperci comestibile

Hribii sau mânătărcile (Boletus edulis) au pălăria de culoare castanie-bruna. Cresc pe sol, primăvara, vara, toamna, izolate sau în grupuri, în păduri de foioase şi de conifere, în luminişuri. Pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile, se recomandă să nu se recolteze exemplare mici.

Gălbiorii sau bureţii galbeni (Cantharellus cibarius) au culoarea gălbenuşului de ou. Carnea gălbiorilor este albă în interior, galbena-aurie spre exterior. Este una dintre ciupercile care rareori sunt atacate de dăunători. Gălbiorii cresc în grupuri, prin păduri umbroase şi umede de răşinoase şi de foioase.

Ghebele (Armillaria mellea) au pălăria la maturitate aproape plană, cu mici solzişori bruni, aşezaţi în cercuri. Pe picior, la o mică distanţă de pălărie se afla un inel cu marginile răsfrânte în jos. Este des întâlnită pe cioatele de stejar, fag şi brad sau pe resturi lemnoase. Ghebele apar toamnă în tufe mari formate din mai multe exemplare.

Recomandări pentru culegătorii de ciuperci

Cum deosebeşti ciupercile comestibile. Să se recolteze numai ciupercile bine cunoscute ca fiind comestibile şi dintre acestea numai cele tinere, tari, cu miros plăcut;

Înainte de folosire să se fiarbă ciupercile timp de 15 minute în apă cu puţină sare, aruncându-se apa în care au fiert. Prin fierbere, o parte din toxine se distrug.

Să nu se consume cantităţi mari de preparate cu ciuperci. Consumul abuziv de ciuperci poate să ducă la indigestii rebele, în special la persoanele cu intoleranţă la anumite alimente.

Dacă vrem să culegem singuri ciuperci trebuie să fim atenţi la aceste detalii, care ne indica speciile comestibile:

– Hribii au pălăria castanie-bruna, cresc pe sol în luminişurile din pădurile de conifere sau foioase.

– Gălbiorii sau bureţii galbeni au culoarea gălbenuşului de ou la exterior şi carnea albă la interior. Cresc în grupuri, în pădurile umbroase şi umede.

– Ghebele au la maturitate pălăria aproape plană, cu mici solzi bruni, dispuşi în cercuri. Pe picior au un inel cu marginile în jos.

Cum deosebeşti ciupercile comestibile. Ciupercile otrăvitoare sunt viu colorate

– Buretele pestriţ sau muscarita (Amanita muscaria), care are pălăria ca un clopot bombat, iar spre maturitate devine aproape plană. Culoarea pălăriei este roşie, cu scame albe, ce se iau uşor cu unghia. Creşte în luminişuri de păduri de conifere şi de foioase. Semnele intoxicaţiei se manifesta prin greaţă, ameţeală, pierderea cunoştinţei, un fel de beţie, uneori cu delir furios.

– Buretele viperei (Amanita phalloides) are culoarea verzuie sau măslinie. Carnea este albă, cu miros urât mai ales la ciupercile bătrâne. Creşte prin pădurile de răşinoase şi foioase, prin tufişuri, din iunie până în octombrie. Simptomele intoxicaţiei cu aceasta ciupercă apar târziu (după 10-12 ore).

– Buretele panterei (Amanita pantherina) are suprafaţa pălăriei de culoare brun-deschis sau brun-cenusiu, lipicioasa pe timp umed. Creşte în pădurile de foioase şi răşinoase din iulie şi până în octombrie. Este extrem de toxică.

– Hribul ţigănesc sau Buretele dracului (Boletus satanas) are pălăria de 10-15 cm diametru, de culoare alb-cenusie. Piciorul are o reţea roşie ca sângele în partea de sus. Carnea este albă sau alb-gălbuie. Creşte vara prin păşuni, tufişuri şi în poienile din pădure.