În miturile urbane autohtone, „vinul de țară” este situate la loc de cinste alături de mult ovaționatele „ouă de țară” sau „găini de țară”. De multe ori, acest vin rustic este descris ca fiind „foarte natural”, „extrem de sănătos” și „fără sulfiți”, și așa mai departe. În continuare, vom afla cât de adevărate sunt aceste afirmații elogioase. Numele real al soiului de struguri cunoscut drept „Căpșunica” este Isabella.
Motivele popularității strugurilor “Căpșunica”
Isabella, denumită popular “Căpșunica”, este o varietate de struguri închisa la culoare, ceea ce indică un conținut ridicat de antocianine, substanțe care au un rol protector în organism împotriva bacteriilor și radicalilor liberi. Boabele acestei varietăți au efecte benefice multiple, cum ar fi creșterea elasticității pereților vaselor de sânge, creșterea nivelului de hemoglobină, ajuta la normalizarea tensiunii arteriale și la eliminarea produselor de descompunere din corp, și contribuie la normalizarea funcției inimii. Cel mai mare conținut de antioxidanți se găsește în semințe și pielița boabelor. Flavonoidele din Capusnica ajută la eliminarea nitraților și a sărurilor metalice toxice. Sucul obținut din această varietate poate fi un remediu excelent recomandat persoanelor care depun efort fizic intens, celor care se află în procesul de reabilitare postoperatorie sau care au suferit traume, precum și persoanelor care se confruntă cu probleme psihologice, cum ar fi depresia.
Când menționați „vin de țară”, cel mai des vă gândiți la celebrul soi Căpșunica. Acesta pare extrem de românesc, dar istoria ne arată că impresia noastră este greșită. Isabella a migrat din Statele Unite în Europa cu aproximativ 200 de ani în urmă, împreună cu alte soiuri americane ce sunt numite generic HPD (hibrizi producători direcți). Isabella își are originea în Carolina de Sud, iar odată cu ea au fost aduse în bătrânul continent și alte soiuri hibride de viță-de-vie, cum ar fi Noah, Othello, Lidia, Jacquez, Delaware, Clinton, etc.
La începutul secolului al XIX-lea, soiul Căpșunica a devenit extrem de popular în regiunile viticole din Europa. Motivele includ aroma intensă de fragi și căpșuni, care a atras un public larg (italienii l-au numit Fragolino), precum și productivitatea ridicată și rezistența la boli și îngheț a acestui soi, ceea ce l-a făcut atractiv pentru viticultori. Cu toate acestea, Isabella și ceilalți hibrizi din America s-au dovedit a fi un „cadou otrăvit” pentru viticultorii europeni. Se spune că Filoxera, o insectă distructivă care a decimat viile din Europa în jurul anilor 1900, a fost adusă din Statele Unite odată cu aceste soiuri hibride. Dacă această afirmație este adevărată sau nu, este subiect de dezbatere, dar nu poate fi exclusă în totalitate.
De ce este interzisă cultivarea acestui soi în scop comercial
Fără legătură directă cu Filoxera, Isabella a fost interzisă în Italia în 1930 și complet eliminată din Franța în 1934. Mai recent, în 1979, Comisia Europeană a interzis și ea soiurile hibride. Motivația din spatele acestei decizii ține de calitatea slabă a vinului obținut din aceste soiuri (concentrații scăzute de alcool, culoare instabilă, gust „foxat” și predispoziție la oțetire), precum și de concentrația ridicată de alcool metilic (toxic pentru oameni) găsită în aceste vinuri.
Indiferent de motivele politice, este clar că soiurile hibride ale strugurilor Isabella nu au adus beneficii pe termen lung pentru viticultura europeană și, implicit, pentru cea românească. Un comunicat de presă din septembrie 2016, publicat de Institutul Național pentru Statistică, dezvăluie o cifră îngrijorătoare. Se pare că în România, jumătate din suprafața cultivată cu viță-de-vie este încă ocupată de soiuri hibride. Aceasta înseamnă că vinul românesc este încă, în parte, invadată de astfel de “impurități”.
După cum am menționat, în Europa și America, strugurii “Căpșunica” sunt interziși a fi cultivați în scop comercial pentru producția de vin. Motivul oficial invocat este conținutul ridicat de metanol al vinului. Cu toate acestea, această afirmație nu a fost susținută de cercetările ulterioare. Există suspiciuni că producătorii de soiuri de struguri mai scumpe și-au protejat propriile interese prin răspândirea unor astfel de zvonuri.