Actorul Victor Rebengiuc, ajuns la venerabila vârstă de 92 de ani, arată impecabil, iar în cel mai recent interviu dat a arătat o luciditate rar întâlnită la o asemenea vârstă.
Celebrul actor Victor Rebengiuc, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în teatru, film și televiziune s-a născut pe 10 februarie 1933, în București. A avut o carieră de lungă durată și este considerat unul dintre cei mai talentați și respectați actori români.
Cum arată Victor Rebengiuc la 92 de ani? Este de o luciditate rar întâlnită
Victor Rebengiuc, cunoscutul actor și una dintre vocile critice la adresa regimului comunist, a vorbit deschis despre nostalgia unora față de acea perioadă, susținând că în spatele acestei atitudini se află adesea interese personale și nu amintiri autentice. În opinia sa, cei care par să tânjească după vremurile lui Ceaușescu o fac conștient, dar nu din convingere sinceră, ci pentru că în realitate sistemul de atunci le permitea să se mențină la putere și să profite. El consideră că foștii comuniști nu au dispărut după 1989, ci doar au înlăturat figura lui Ceaușescu pentru a putea fura nestingheriți, scăpând astfel de restricțiile impuse de regimul său, cum ar fi Legea 18, care sancționa averile obținute ilegal.
Ăștia care sunt nostalgici au interes probabil. Ei își dau seama foarte bine că lucrurile nu s-au schimbat. Că la putere sunt tot comuniștii lui Ceaușescu și nu alții. L-au dat la o parte pe Ceaușescu pentru ca să poată fura. Pentru că ăla avea o lege care îi cam pedepsea când furau, legea 18 parcă și ăștia asta au făcut în continuare. Ei nu sunt nostalgici, nu ar vrea să se întoarcă pentru că e bine aici, sunt oameni păcăliți, mai tineri, care li se spune, le prezintă că ce minunat era. explică actorul
Trăiau oamenii mai bine în comunism?
Actorul a vorbit și despre modul în care este indusă ideea falsă că în comunism oamenii trăiau mai bine, cu locuri de muncă sigure și salarii decente. Rebengiuc respinge categoric această imagine idealizată, amintind experiențele sale personale pline de umilință și lipsuri. A povestit că, în acea perioadă, nu își permitea să invite profesori sau doctori la teatru, așa cum ar fi fost firesc, ci preferă să le ofere bilete vânzătorilor de la alimentară, în speranța că astfel va reuși să obțină ceva de mâncare. Aceștia, la rândul lor, îl întrebau dacă joacă și în comedii, iar el le răspundea ironic că joacă în ce i se oferă, căci are nevoie să trăiască.
Să spun eu ce minunat era. Cum stăteam la coadă, cum trebuia să mă umilesc, eram umilit. Eu în perioada aia nu invitam la teatru profesori, doctori, invitam vânzători de la alimentară ca să pot să am o relație cu ei. Mă întrebau dacă nu am comedii în care să joc. Le spunea că asta joc că îmi e foame totuși. Mai luăm de la ei de la alimentară. Ce să zic, sunt copii cărora li se spune că erau salarii bune, aveam casă, aveam loc de muncă. a continuat Rebengiuc.
Rebengiuc a criticat și situația industriei din acea perioadă, spunând că, în realitate, nu producea nimic util sau de calitate. Multe dintre produsele fabricate, cum ar fi robinetele din bronz, ajungeau să fie exportate doar pentru că materialul era valoros, nu pentru că obiectele erau funcționale. În opinia sa, nimeni nu cumpăra acele produse pentru utilitatea lor, ci pentru că puteau fi topite. De asemenea, a ironizat calitatea frigiderelor Fram – care vara țineau cald și iarna frig – și a mașinilor Dacia, pentru care nu se mai găseau piese de schimb. Concluzia sa a fost clară: nimic nu funcționa cum trebuie în acea perioadă, iar idealizarea comunismului este o amăgire, mai ales pentru tinerii care nu au trăit acele vremuri.
Ce salarii? Industria? Industria era la pământ, nu făcea nimica. Nu cumpăra nimeni nimic. Fabricau ei niște robinete, ceva din bronz și se vindeau toate în străinătate că ăia topeau bronzul, aveau nevoie de bronz nu de robinete. Un lucru românesc. nu mergea nimic. Aveai frigider Fram, erau bune că țineau căldură vara și iarna frig. Mașinile Dacia nu mai aveau piese de schimbat. Asta e. a conchis actorul Victor Rebengiuc ajuns la vârsta de 92 de ani.
Arata foarte bine: zici ca-i viu !
Ce-i RAU traieste mult si umbra dezgropat pe strada !
Vaccinistul spurcat o sa-si primeasca rasplata de la Satana Yehova, pentru care lucreaza contra-cost!
La stilul in care postezi, scrii , gândești, ești deja mort. Tu nu știi , dar ești oale și ulcele. V.R. la anii lui , pare mult , mult mai „ascuțit” că tine.
Mai Mishule, mai baiatule, mai tu stii cat de greu le-a fost oamenilor aia… educatori si profesori pentru ca tu sa stii sa scrii si sa citesti ?! Tu nu stii asta, pentru ca esti prost, la fel cand esti si mort, doar celor din jurul tau le este greu…Sper totusi ca esti undeva internat si nu esti in libertate…
La stilul in care postezi, scrii , gândești, ești deja mort. Tu nu știi , dar ești oale și ulcele. V.R. la anii lui , pare mult , mult mai „ascuțit” că tine.
Am cunoscut o economista, in vremea comunismului, care se f.tea cu vanzatorul de la aprozar pentru a avea o „relatie buna” cu el..
Ce facea nenea asta de 92 de ani era tot o prostitutie….dadea invitatii de teatru la vanzatorii de la alimentara.
A vazut doar robineti din bronz si frigidere fram. Nu a vazut tevi de sonda, sine de cale ferata, nu mai spun toata gama de profile de otel fabricate in Romania si cautate la export. Numai ca acolo, la export, era un Dan Voiculescu care impreuna cu altii ca el si cu oculta mondiala au flamanzit poporul pentru caderea lui Ceausescu.