Cum arată și unde găsim Ciuful de pădure? – FOTO

Ciuful e pădure este o specie de pasăre răpitoare de noapte, cu o talie medie, cu caracteristici distincte între sexe (femela având o mărime ușor mai mare). Această specie găsește locurile de cuibărit în habitate mozaicate semi-deschise, manifestând preferință pentru zăvoaie, liziere în păduri deschise sau fragmentate, crânguri între terenuri arabile, arbori izolați în zone deschise sau umede, și chiar în parcuri mari cu arbori maturi.

În sezonul rece, se adună în parcuri, cimitire, aliniamente de arbori sau lângă arbori mari, în special în arbori din pădurile de conifere, formând colonii de iernare. Aceste grupuri de iernare pot include zeci sau chiar sute de indivizi, menținându-și colonia până la sfârșitul lunii februarie. În România, această specie este întâlnită frecvent.

Stirile PROTV

Descoperirea neașteptată a unor scafandri polonezi pe fundul Mării Baltice. „Nu mi s-a mai întâmplat niciodată”

RomaniaTV

Cât costă rochia de firmă purtată de Carmen Iohannis la inaugurarea Casei României de la Paris. Geanta de brand are preţ aproape dublu FOTO

Cum arată ciuful de pădure

Masculul Ciuful de pădure se remarcă prin culoarea mai deschisă, având mai puține striații ventrale, iar fața acestuia este mai deschisă la culoare. Penajul dorsal este de o nuanță crem-ruginie, fin pătat, în timp ce partea ventrală este complet striată. Caracteristicile distinctive includ prezenţa a două moțuri lungi (ciufi) pe cap, care nu devin vizibile în timpul zborului sau când păsările sunt relaxate.

14:07, 23 Jul 2024

FOTOTot ce trebuie să știi despre viezure. Aspecte mai puțin știute

13:13, 23 Jul 2024

FOTOAnimale nocturne. Care este modul lor de viață?

Ochii au o culoare portocalie vibrantă. Discul facial este uniform și evidențiază două arcuri albe în zona ochilor. Dimensiunile corpului variază între 31 și 37 cm, anvergura aripilor este cuprinsă între 86 și 98 cm, iar greutatea medie este de 220-305 grame.

Această specie de pasăre răpitoare cu o distribuție extinsă ocupă variate habitate în întreaga emisferă nordică, acoperind arii semnificative în Europa, Asia și America de Nord.

În regiunile nordice, aceasta se extinde până în zonele sub-arctice, iar în partea sudică a distribuției sale cuprinde întreaga zonă a Mediteranei, inclusiv nordul Africii. În ceea ce privește România, specia este întâlnită pe întreg teritoriul țării, colonizând zone variate, de la terenurile joase de câmpie și lunci, inclusiv Delta Dunării, până în regiunile înalte de deal.

Ce mănâncă ciuful de pădure

Această specie este carnivora și are o dietă predominant formată din mamifere mici, cu șoarecii ocupând o parte semnificativă a hranei sale. Cu toate acestea, include în dieta sa și păsări mici. Modalitatea principală de vânătoare implică localizarea prăzii pe baza sunetului și capturarea acesteia atât în zbor, cât și de pe diverse suporturi. Fiind o specie nocturnă și crepusculară, activitatea sa de vânătoare are loc în special în timpul nopții și în faza de amurg.

Acestă specie își construiește cuiburile în habitate mozaicate semi-deschise, manifestând o preferință pentru zăvoaie, liziere ale pădurilor deschise sau fragmentate, crânguri între terenurile arabile, arbori izolați în zone deschise sau umede, precum și în parcuri mari cu arbori maturi.

În sezonul rece, se adună în parcuri, cimitire, aliniamente de arbori sau în apropierea arborilor mari, în special conifere, formând colonii de iernare. Aceste grupuri de iernare pot fi alcătuite din zeci sau chiar sute de indivizi, menținându-și colonia până la sfârșitul lunii februarie. Prezența sa în România este destul de comună.  Spre deosebire de bufnița care se regăsește in pădurile de foioase, ciuful se află în special în pădurile de conifere.

Numărul total al acestei specii la nivel global este estimat preliminar între 2.180.000 și 5.540.000 de indivizi. În ceea ce privește populația europeană, se estimează că cuprinde între 304.000 și 776.000 de perechi. Tendința populațională la nivel european este considerată necunoscută. În specific pentru România, estimarea indică un număr cuprins între 8.000 și 30.000 de perechi, iar evoluția acestei populații este, de asemenea, necunoscută.