Cum arăta de fapt Ștefan cel Mare? Portretul voievodului la 35 și 50 de ani

Există foarte multe mituri despre aspectul fizic al lui Ștefan cel Mare. Singurele reprezentări autentice sunt totuși portretele din pictura bisericească și dintr-o carte de cult de la Humor.

Portretul lui Ștefan cel Mare este de cele mai multe ori idealizat, cel puțin asta spun câțiva specialiști. Chiar dacă este o personalitate emblematică a istoriei românilor, avem destul de puține date reale despre cum arăta acesta. Primele mărturii despre aspectul său fizic datează de acum 138 de ani.

Portretul lui Ștefan cel Mare

Aspectul fizic al voievodului Ștefan cel Mare a fost subiectul multor mituri și speculații. Uneori este descris ca având o statură subțire și ascetică, alteori ca fiind un bărbat voinic. Singurele reprezentări certe ale voievodului apar în picturile bisericești și într-un manuscris de la Humor. Cu toate acestea, în mentalul colectiv, imaginea sa a fost puternic influențată de literatura și arta secolelor trecute.

RomaniaTV

Criza din România aduce PROGRAM DE LUCRU DE 4 ZILE, dar şi salariile TĂIATE corespunzător

Observatornews.ro

Filmul tragediei din Serbia. Daria și tatăl ei, prinși nevinovați în capcana morții. În tot acest timp, medicii români implorau vameșii să-i lase să treacă

Ștefan cel Mare rămâne o personalitate emblematică în istoria românilor, conducătorul unei Moldove prospere și puternice, cu târguri înfloritoare de-a lungul drumului ce lega Marea Neagră de orașele poloneze. A fost un voievod războinic care a apărat cu succes independența Moldovei împotriva unor puteri redutabile, fie prin forța armelor, fie prin abilitatea diplomatică. Deși se cunosc multe despre faptele sale, în privința aspectului fizic există puține informații certe, iar imaginea sa a fost adesea modelată de legende și propagandă.

14:39, 27 Mar 2025

FOTO Care sunt credințele celor ce aparțin Bisericii Luterane? Află care sunt tradițiile lor

Una dintre cele mai cunoscute descrieri ale voievodului îi aparține cronicarului Grigore Ureche, care în „Letopisețul Țării Moldovei” îl prezintă ca fiind „nu mare la stat și mânios”. Această caracterizare a rămas în memoria colectivă, determinând percepția generală asupra domnitorului. Însă cronica lui Ureche a fost scrisă la peste 130 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, într-o perioadă în care informațiile circulau mai ales pe cale orală, ceea ce a dus la adăugiri și erori inevitabile. Născut la aproape un secol după moartea voievodului, Ureche nu l-a văzut niciodată și s-a bazat pe relatări transmise din generație în generație. Cu toate acestea, descrierea sa a fost preluată și amplificată în secolul al XIX-lea, o perioadă în care istoria medievală era reinterpretată printr-o prismă romantică, menită să întărească sentimentul național și să susțină aspirațiile de independență și unire ale românilor.

O descoperire revoluționară care însă a rămas în uitare

În acest context, Ștefan cel Mare a devenit un simbol național, însă exista o problemă: nu era cunoscută nicio imagine autentică a sa. Se vorbea despre faptele unui om fără chip. Gheorghe Asachi, una dintre personalitățile culturale ale secolului al XIX-lea, a încercat să rezolve această problemă, creând o litografie a voievodului. Inspirată mai degrabă din idealurile vremii decât din surse istorice precise, această imagine a fost acceptată de intelectualii epocii și a rămas în conștiința publică drept chipul oficial al lui Ștefan cel Mare.

O descoperire importantă a fost făcută în 1881 de episcopul Romanului, Melchisedek, care a observat un portret al voievodului într-un manuscris bisericesc, Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, realizat în 1473 de ieromonahul Nicodim de la Mănăstirea Putna. Spre deosebire de litografia lui Asachi, această reprezentare era contemporană cu Ștefan cel Mare și realizată de cineva care l-a văzut în realitate. Melchisedek a prezentat descoperirea Academiei Române, însă imaginea nu corespundea viziunii naționaliste de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost ignorată. Abia la începutul secolului XX, Nicolae Iorga a analizat cu seriozitate această reprezentare, iar restaurarea unor mănăstiri ctitorite de Ștefan cel Mare a scos la lumină mai multe tablouri votive care înfățișau chipul voievodului. Două dintre acestea, realizate în timpul vieții sale, sunt considerate de specialiști cele mai fidele, oferind o imagine autentică a domnitorului. Astfel, adevăratul chip al lui Ștefan cel Mare a fost redescoperit, desprinzându-se treptat de miturile și idealizările care l-au înconjurat de-a lungul secolelor.