Cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu

In perioada Razboiului Rece, Presedintele Romaniei Nicolae Ceausescu a fost subiectul celui mai pronuntat cult al personalitatii din blocul rasaritean. Inspirat de cultul personalitatii lui Kim Il-sung din Coreea de Nord, a inceput in 1971 prin Tezele din iulie care a schimbat perioada de liberalizare din anii 1960 cu o ideologie nationalista stricta. Initial cultul personalitatii era centrat in jurul lui Nicolae dar, incepand cu anii 1980, si sotia sa Elena a inceput sa fie subiectul acestui cult.

Inceputurile cultului personalitatii se gasesc in aclamarea lui Ceausescu in urma discursului sau in care condamna invazia trupelor Pactului de la Varsovia in Cehoslovacia din 1968. Incepand cu acea data Romania era tot mai puternic identificata cu Ceausescu atat in media nationala cat si in declaratiile oficialilor.

Vezi si Nicolae Ceausescu, primit ca un om mare in Coreea de Nord! – FOTO 

Desi a existat un cult al personalitatii in timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, „regimul sultanistic” lui Nicolae Ceausescu a depasit cu mult granitele acestui cult.

Dupa ce Nicolae Ceausescu a preluat noua functie de Presedinte al Romaniei, a primit sceptrul prezidential. Salvador Dalí l-a felicitat pe Ceausescu pentru noul sau sceptru printr-o telegrama publicata de media controlata de stat care nu a observat sarcasmul din aceasta remarca.

Ceausescu ocupa functiile de Presedinte, seful Fortelor Armate, secretar general al Partidului Comunist Roman, presedintele Consiliului Suprem al Dezvoltarii Economice si Sociale, presedintele Consiliului National al Oamenilor Muncii si presedintele Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste.

Inca din primii ani copii invatau poezii si cantece in care erau omagiate „partidul, conducatorul si natiunea”.

Scopul acestui cult era asigurarea imposibilitatii opozitiei publice fata de Ceausescu si el era considerat prin definitie perfect si absolvit de orice critica.

Vezi si Destainuri MACABRE de la executia sotilor Ceausescu 

Ceausescu a inceput sa fie reprezentat in media nationala drept un teoretician comunist de geniu care a adus contributii importante ideologiei Marxist-leniniste si drept un lider politic ale carui „ganduri” erau sursa tuturor realizarilor nationale.
Lucrarile sale erau republicate la intervale regulate si erau traduse in diferite limbi. Lucrarile au ajuns la cateva zeci de volume care erau omniprezente in librariile din Romania. Elena era reprezentata drept „Mama natiunii”; vanitatea si dorinta ei de onoruri le-au depasit pe cele ale sotului ei.

Media a folosit expresia de „Epoca de Aur a lui Ceausescu” si o paleta intreaga de apelative precum „garantor al progresului si independetei natiunii” si „arhitect vizionar al viitorului natiunii”. Dan Ionescu, scriitor la Europa Libera, a realizat o compilatie de apelative adresate lui Ceausescu de diferiti scriitori. Acestea includeau „arhitect”, „corp ceresc” (Mihai Beniuc), „demiurg”, „zeu secular” (Corneliu Vadim Tudor), „geniu”, „sfant” (Eugen Barbu), „miracol”, „luceafar” (Vasile Andronache), „navigator” (Victor Nistea), „Fat-Frumos” (Ion Manole), „mantuitor” (Nicolae Stoian), „soare” (Alexandru Andritoiu), „titan” (Ion Potopin) si „vizionar” (Viorel Cozma).

Vezi si Iata cum isi petreceau sotii Ceausescu Craciunul 

Totusi, a fost descris drept un om de origini umile care a ajuns in frunte prin efoturile proprii, fiind astfel legat simbolic de alti rebeli din istoria Romaniei precum Horea si Avram Iancu. De asemenea, numele sau era adesea alaturat marilor conducatori din istoria Romaniei, precum Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Alexandru Ioan Cuza.

Deloc surprinzator, sotii Ceausescu erau foarte preocupati de imaginea lor publica. Majoritatea fotografiilor ii reprezentau ca fiind in jurul varstei de 45-50 de ani. Televiziunea Romana avea ordine stricte de a-l infatisa in cea mai buna lumina. De exemplu, producatorii trebuiau sa aiba grija ca niciodata sa nu fie observata statura mica a lui Ceausescu (1,65 m). Elena nu era niciodata vazuta din profil datorita nasului ei mare si infatisarii ei casnice. Consecintele pentru incalcarea acestor instructiuni erau severe; un producator care a difuzat inregistrari cu Ceausescu in care clipea des si se balbaia si a fost interzis timp de trei luni.

La un moment dat, fotografiile omniprezente care il reprezentau pe Ceausescu erau reprezentate de o fotografie in semi-profil in care se vedea doar o ureche. Dupa o gluma din jurul acestei fotografii ca fiind un portret „intr-o ureche” (expresie pentru ticnit), aceste fotografii erau considerate improprii iar portretele au fost schimbate cu fotografii in care erau vizibile ambele urechi.

Intelectualii erau contactati pentru a-si aduce omagiul lui Ceausescu. In 1973 s-a publicat un volum mare intitulat Omagiu.
In anii 1980 se publicau volume anuale ale intelectualilor romani care cuprindeau proza, poezie si cantece de omagiu. Aceste volume erau publicate de ziua lui Ceausescu, care era sarbatoare nationala.

Artisti precum Sabin Balasa realizau lucrari comandate de stat in care era reprezentat Ceausescu.
Pe langa artele vizuale, Ceausescu era omagiat si printr-o serie de cantece patriotice precum „Partidul, Ceausescu, Romania”, „Lui Ceausescu, ziditor de tara”, „Vibrant omagiu”, „Cutezator fiu al poporului”, „Faurarul Romaniei Socialiste” si „Traiasca omul tarii cel mai bun”.