CSM, extremă urgență!

Consiliul Superior al Magistraturii este adus în situația în care, neîntârziat, trebuie să intervină. Și încă cu toată energia. Și autoritatea sa. Nu pentru a media un uriaș conflict interinstituțional generat de procurorul general Gabriela Scutea, care a atacat la baionetă Curtea Constituțională, ci pur și simplu pentru a sancționa exemplar acest derapaj. Este cel mai important examen pe care îl are de trecut Consiliul Superior al Magistraturii.

Sunt trei puteri fundamentale în statul român, așa cum au fost ele stabilite de Constituție. Puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească. Fiecare este administrată de către o altă instanță. Parlament, Guvern și, respectiv, CSM. Consiliul Superior al Magistraturii este cea mai înaltă instanță care trebuie să apere libertatea magistraților și modul în care este respectată ordinea de drept în România. Trebuie să protejeze forța dreptului în raport cu dreptul forței. Și această obligație, care totodată constituie și un privilegiu, trebuie exercitată conform puterilor cu care este investit CSM în raport cu oricine. În raport cu celelalte două puteri ale statului. În raport, dacă este cazul, cu instanțele internaționale. Dar și în raport cu principalii actori din magistratură. Și iată că acum CSM este supus, cum arătam la început, uneia dintre cele mai grave provocări imaginabile.

Stirile PROTV

Rezultate renumărare voturi. Lasconi și Ciolacu, despărtiți acum de peste 4.000 de voturi. USR acuză nereguli. Date parțiale

RomaniaTV

ULTIMA ORĂ! Cutremur cu magnitudinea 4,9. Anunțul făcut de INFP

Nu voi intra în detalii tehnice. Dacă cititorul dorește să le analizeze, le va putea găsi pe toate site-urile importante, începând din fatidica zi de 9 iunie anul curent. În 9 iunie s-a produs un fapt de o gravitate extremă. Doamna Gabriela Scutea, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un document oficial, având caracterul de recomandare, s-a adresat procurorilor din întreaga țară, îndemnându-i în mod explicit să încalce o recentă decizie a Curții Constituționale. Mărul discordiei se referă la mult discutata Secție pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Atacurilor repetate împotriva existenței acestei Secții, făcute la Curtea Constituționale a României, CCR le-a răspuns printr-o decizie obligatorie pentru întreg sistemul român de Justiție. Scurt pe doi: legea prin care a fost înființată această Secție și, respectiv, legea după care ea funcționează este în acord deplin cu Legea Fundamentală. Deci cu Constituția României. Deliberând, Curtea Constituțională a mers chiar cu un pas mai departe și a analizat legea de funcționare a SIIJ în raport cu o hotărâre recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), constatând că aceasta „nu cuprinde elemente care să determine o schimbare a jurisprudenței în acest domeniu”. Și așa și este.

Teoretic, ba chiar și în fapt, există posibilitatea ca decizii și hotărâri adoptate la nivel european să se bată ca în cap cu unele legisații interne ale statelor. Ce prevalează în asemenea situații? Există un principiu unanim acceptat, adoptat și practicat în întreaga relație dintre state și Uniunea Europeană. Prevalează acele norme care constituie garanții mai mari vizând drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Admițând prin urmare că ar fi existat vreo dispoziție adoptată de oricare dintre organismele UE, inclusiv de CJUE, vizând desființarea SIIJ, aceasta nu ar fi valabilă, pentru că ar încălca principiul imuabil mai sus consemnat. Numai că așa cum, pe bună dreptate, a constatat CCR, niciodată, la niciun nivel al Uniunii Europene nu a fost adoptată vreo dispoziție în sensul desființării SIIJ. E ca la Radio Erevan. Nu numai că dacă ar fi existat o asemenea dispoziție, ea nu ar fi fost valabilă, dar, iată, o asemenea interdicție nici măcar nu a fost vreodată formulată. Și nicio autoritate juridică, politică sau de altă natură care, din diverse motive, nu acceptă ca judecătorii și procurorii să fie cercetați atunci când comit abuzuri, încălcând drepturile și libertățile fundamentale ale omului, nu poate invoca ceva ce nu există și, prin urmare, nu poate avea câștig de cauză.

Raționamentul de mai sus i se aplică în mod evident și doamnei Gabriela Scutea. Sau mai ales. Pentru că procurorul general, tocmai datorită înaltei funcții pe care o deține, are obligații și mai mari decât un cetățean obișnuit de a respecta întocmai toate normele juridice, începând cu cele constituționale. Dar doamna Scutea a comis ceva mult mai grav. Din înalta poziție pe care o deține și în condițiile în care SIIJ îi este subordonată, iar procurorii acestei Secții Speciale sunt fără excepție desemnați de către Consiliul Superior al Magistraturii, își permite ca, printr-un document oficial, să-i îndemne pe toți ceilalți procurori ai României, aflați de asemenea în subordinea ei, să nu dea curs rechizitoriilor întocmite de SIIJ împotriva unor magistrați care au încălcat legea.

Cum putem ieși din acest impas creat de procuroul general al României? Obiectiv vorbind, nu există decât o singură modalitate. Ca CSM, de urgență, să analizeze această situație și să o sancționeze corespunzător pe doamna Scutea și să atragă atenția, tot printr-un document oficial, că în România deciziile CCR sunt obligatorii pentru toată lumea, inclusiv pentru procurori.

Peste câteva ore, începând de la 13.30, la Gold FM, voi dezbate împreună cu Cozmin Gușă această situație încă nemaiîntâlnită în analele Justiției române și, în general, în analele Justiției europene.