Crucea, în spiritualitatea românească. Ce simbolizează, ce reprezintă degetele împreunate și de ce ne închinăm cu mâna dreaptă 

Cel mai important ritual simbolic pe care îl fac toți creștinii este semnul sfintei cruci. Ortodocșii și catolicii obișnuiesc să facă semnul sfintei cruci atunci când ies din casă, la întrarea în biserică sau înainte de rugăciune. Puțini sunt cei care cunosc simbolistica acestui act ritualic.

Pe teritorul României, prezenţa crucii este atestată începând cu neoliticul superior. Crucea este considerată al treilea din cele patru simboluri fundamentale, alături de cerc, centru şi pătrat. Ea poate fi considerată şi un simbol solar, dar şi un simbol al vieţii.

Stirile PROTV

Incendiu puternic la mai multe magazine din București. A fost emis mesaj RO-Alert, din cauza degajărilor de fum. FOTO

RomaniaTV

Scandal monstru după ce Aura Șova a câștigat Vocea României 2024. Acuzațiile dure au bombardat internetul: “Să vă fie rușine!”

În ceremonialul ortodox, semnul crucii uneşte crucea persoanei cu cea a Mântuitorului

Prin acest semn, creştinii mărturisesc credinţa în Dumnezeu şi în Mântuitorul Iisus Hristos. Atunci când se face semnul sfintei cruci, se rostesc trei ipostaze ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Astfel, se mărturiseşte un singur Dumnezeu, însă în trei feţe dumnezeieşti.

Prin semnul sfintei cruci ne aducem aminte că, Iisus Hristos, făcut om, a fost răstignit pentru noi, pentru mântuirea sufletelor noastre. Răstignirea însă nu a putut fi evitată, fiindcă doar prin acest mod oamenilor le-ar fi putut fi iertate păcatele.

Potrivit calendarului ortodox, crucea este cinstită cu multă evlavie trei zile pe an, pe 1 august (Scoaterea Sfintei Cruci), 14 septembrie (Sărbătoarea Înălțarea Sfintei Crucii ) și în Duminica a treia din Păresimi. În aceste zile de sărbătoare, creștinii țin post negru și rostesc rugăciuni puternice, făcătoare de minuni către Sfânta Cruce.

Ce simbolizează semnul crucii

Totul pornește de la răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos cu brațele deschise. Însă, de ce cu brațele deschise? Potrivit Sfintei Scripturi, brațele deschise ale Fiului lui Dumnezeu reprezintă îmbrățișarea pe care acesta o oferă oamenilor. Și doar prin Răstignire, se restabilește pacea dintre Dumnezeu și om, dintre om și Dumnezeu, dar și dintre fiecare om în parte.

Dacă vorbim despre brațele Crucii și acestea au o semnificație aparte. Brațul orizontal este cel care restabilește aromonia dintre om și creație, în timp ce brațul vertical arată actul de pace dintre Dumnezeu și om, iar punctul de întretăiere a celor două brațe simbolizează centrul universului.

Crucea, în spiritualitatea românească

Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o pondere deosebită mai ales după ce Sfânta Împărateasă Elena a descoperit la Ierusalim lemnul crucii de pe Golgota, eveniment sărbătorit în calendarul ortodox de Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie. Sărbătoarea cu cruce roșie Înălțarea Sfintei Cruci este pentru noi, românii, una dintre sărbătorile creştine cele mai vechi.

Crucea, se identifică la români cu Mântuitorul Iisus Hristos Răstignit, tocmai de aceea aceasta ajunge să fie și un relict sfânt, protector al casei, apărător al holdelor și a semănăturilor.

În scrierile etnografice, simbolul crucii este întâlnit în țesături, pe acoperișul caselor, uneori și pe al grajdurilor. Pe monumentalele porți din Maramureș sunt cruci sculptate alături de rozete, în speranța că aceste simboluri vor împierdica forțele răului să intre în gospodării.

În zona Bucovinei, solnițele din lemn au cruci decupate pe margini, la fel și lingurile din lemn. Motivul crucii mai este întâlnit și în copturile specifice de Paşte sau cu ocazia ritualurilor de înmormântare sau nuntă, însemnează Liviu Șoptelea, în cercetarea etnologică intitulată Simbolul crucii la români.

În toate regiunile țării, la margini de drumuri, izvoare sau fântâni se reîntâlnește simbolul crucii, despre care se spune că veghează viața oamenilor din acea zonă.

Ce reprezintă degetele împreunate și de ce ne închinăm cu mâna dreaptă

Semnul crucii este un ritual simbolic care marchează cele patru direcții de pe muntele Golgota.

Cele trei degete împreunate simbolizează unitatea Sfintei Treimii, în timp ce cele două degete strânse în palmă reprezintă, pe de o parte, cele două firi ale lui Iisus Hristos, iar, pe de altă parte, îi reprezintă pe Adam și Eva.

Încă de la început, semnul a fost făcut cu mâna dreaptă, şi nu cu stânga. În timpul acestui act ritulic se rosteste în numele Tatălui (când mâna e pe frunte), si al Fiului (când mâna coboară pe abdomen), și al Sfântului Duh (când mâna se duce de la un umăr la celălalt).

Potrivit reprezentanților Bisericii Ortodoxe, închinarea cu mâna dreaptă subliniază încă o dată că prin credinţa în Iisus Hristos, creștinismul este religia dreaptă. Alegerea mâinii drepte s-ar motiva şi prin numele pe care însăşi instituția îl poartă.

Cuvântul ortodoxie înseamnă dreaptă mărire. Este un cuvânt grecesc, care nu s-a tradus în limba română, ci a rămas aşa cum este în limba greacă, dar însemnătatea lui estedreaptă mărire. Din grecescul orthos care înseamnă drept, dreaptă și doxia care înseamnă credinţă.