Covid-19: vești bune pentru cei sensibili la alimentele amare

Senzația de amărăciune, această aromă nu întotdeauna plăcută în gură, ar putea fi protectoare împotriva coronavirusului, ne spune un nou studiu.

Se știe că unul dintre cele mai frecvente simptome ale Covid-19 este pierderea gustului. Ageusia bruscă – acesta este numele său științific – este unul dintre semnele infecției. Dar există, fără îndoială, alte legături între receptorii gustului și Covid, după cum atestă acest nou studiu publicat în revista JAMA.

Cercetătorii au arătat că persoanele care experimentează puțină amărăciune sau deloc in cazul anumitor alimente sunt mai susceptibile de a contracta Covid-19 și chiar de a dezvolta o formă severă. Gustul amar (cea mai puțin plăcută dintre cele patru arome pe care le putem avea în gură) nu este foarte frecvent în mâncare. Se găsește, printre altele, în coaja albă a grapefruitului, în andive crude sau chiar într-un ceai rece foarte infuzat.

RomaniaTV

Romina Gingașu, primele declarații despre divorțul de Piero Ferrari. Anunțul făcut după opt ani de relație

Observatornews.ro

Bancă vs. Fidelis: Cât câștigi în plus dacă investești 100.000 de lei în titluri de stat față de un depozit bancar, timp de un an

Studiul a fost realizat în Statele Unite în vara anului 2020 cu 1.935 de participanți (pacienți și personal medical). Dintre aceștia, 266 au contractat boala, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă. Toți participanții au fost supuși testelor gustative pentru a evalua intensitatea sensibilității lor la gustul amar. Conform rezultatelor acestui studiu, cei care nu au simțit (sau foarte puțin) gustul amar al mâncării au fost mai predispuși să fi contractat boala, dar și să dezvolte complicații, noteaza Femme Actuelle. În timp ce cei cu o sensibilitate ridicată la amărăciune reprezentau doar 5% dintre pacienți.

„Acest studiu sugerează că variantele alelice ale receptorilor gustului amar sunt asociate cu capacitatea imună înnăscută la SARS-CoV-2”, explică autorii săi. Cu alte cuvinte, profilul nostru genetic – știm din 2003 că problema este înnăscută: există o genă, TAS2R38, care ne determină sensibilitatea la amărăciune – ar putea să ne ofere protecție naturală (sau nu) împotriva virusului. Cu siguranță, oamenii de știință nu au terminat de detectat toate subtilitățile acestui virus.