Copiii lui Decebal, la Roma. Lucruri cu adevarat surprinzatoare…

“Amintirea regelui dac Decebal o gasim puternic intiparita, in cursul Evului Mediu, la dinastiile regale din Spania, Danemarca si Suedia. Intr-un excelent studiu, Alexandru Busuioceanu a pus in lumina mostenirea getica a regilor Spaniei, incepand din secolul VII si pana in secolul XIII. Am putea spune ca la baza Reconquistei spaniole au stat eroii: Decibalo, don Dicineo sau don Buruista, amintiti de toti istoricii iberici ai epocii.

Intr-un studiu recent, autorul Juan Ramon Carbo Garcia a pus in evidenta faptul ca emblema regala a regilor catolici Ferdinand si Isabella pastreaza simbolurile mostenirii getice: arcul si sagetile.

O alta contributie importanta care releva aportul imagologic al regilor daci la constituirea regatelor nordice ale Europei i se datoreaza lui George Pantecan. Domnia sa a publicat un amplu si documentat studiu asupra mostenirii dacice din regatele nordice ale Europei. Retinem din documentele aduse in discutie ca regatul danez era numit in bula papala din 1133 DACIAE. Denumirea DACIA este folosita de biserica Romei pentru a defini intreaga Scandinavie, Islanda, Groenlanda, Estonia si o parte din Letonia pana in anul 1527 (adica timp de patru secole). Primul scriitor al Suediei este nimeni altul decat Petrus de Dacia, elevul lui Thomas d’Aquino…” (Regii dacilor – Dan Oltean, pagina 883-884)

RomaniaTV

Şi-a înşelat sau nu soţul? A jurat cu mâna pe Biblie, în Postul Paştelui!

Observatornews.ro

Bicicleta-tramvai, invenţia unor tineri din Bucureşti, a pus pe gânduri Poliţia Română. Ce spun poliţiştii despre bicicleta de pe şine

Vezi si Personalitatea lui Decebal

In contextul revendicarii unor radacini getice de catre regii Spaniei, Danemarcei si Suediei, in Evul Mediu, nu este o surpriza sa descoperim si in Peninsula Italica povesti despre acestia. De altfel, istoricul Dan Oltean subliniaza ca: “Amintirea regilor daci a fost puternica si printre locuitorii peninsulei italice din evul mediu. Exista astfel atat la nivelul carturarilor, dar si la nivelul populatiei urbane, povestiri despre moartea unui fiu sau fiice a regelui Daciei pe teritoriul Italiei.”

Aceasta poveste vorbeste despre moartea unui fiu de rege in capitala imperiului care, alergand dupa o pasare, ar fi cazut ranindu-se mortal intr-o sabie curba. Traian amana pedepsirea celor vinovati de nesupravegherea printului, pana la revenirea din razboiul daci, dar cand o face, ea este exemplara. In zona culta, povestea apare atat in biografia Papei Grigore cel Mare, cat si in Divina Comedie, unde Dante prezinta un dialog imaginar intre Traian si mama indurerata.

Vezi si Regatul lui Decebal

“Sa fie vorba in aceste povestiri si poeme despre moartea fiului regelui Decebal, ostatic la Roma din anul 102, despre care relateaza si episcopul Guevara, preluandu-lpe Plutarh?”, se intreaba istoricul Dan Oltean. “Cert este ca data mortii acestui copil este concordanta la toti autorii medievali: la inceputul unui mare razboi intreprins de Traian. Moartea fiului regelui dac la Roma, cea care a declansat cel de-al doilea razboi dintre daci si romani, a lasat urme adanci in amintirea contemporanilor lui Traian.”

In variantele populare ale povestii, frecvente mai ales in zona Toscanei secolului XV, se relateaza, de aceasta data, despre fiica regelui Daciei, printesa Ilisia sau Eilisa, care ajunsa pe teritoriul Italiei moare in conditii martirice, fiind sanctificata sub numele de Sfanta Uliva. Cu toate acestea, primele legende despre Sfanta Uliva apar in regiunea Palermo in jurul anului 448, ceea ce da consistenta povestii pentru ca, evident, printesa daca nu putea fi o martira de secol XV.

Istoricul Dan Oltean incheie acest subiect, in cartea Religia Dacilor, cu urmatoarele cuvinte: „Toate aceste mituri care apar in povestirile, in cantecele, pe frescele si in sculptura din Italia medievala vor trebui investigate cu maxima profunzime pentru a se descoperi advarul despre fiii si fiicele regilor daci ajunsi la Roma si in imperiul roman.”

Dar oare statul roman, prin reprezentantii sai, va considera mai important un astfel de demers, decat restaurarea cu milioane de euro a unor oarecare biserici reformate medievale, dupa cum a fost practica ultimilor ani? Aceasta-i intrebarea!