Col uterin inflamat: O afecțiune cu risc de complicații grave. Ce opțiuni de tratament există

Cervicita este o afecțiune comună ce descrie inflamația colului uterin. În multe cazuri, această inflamație se asociază cu vaginita, iar medicii folosesc adesea termenul „colpita” pentru a descrie inflamația cervico-vaginală. Prin urmare, colpita reprezintă aproximativ o treime din consultațiile ginecologice. Aproximativ jumătate dintre femei au experimentat colpita la un moment dat în viața lor. Cervicita poate evolua fie acut, fie cronic.

Cauze, riscuri și simptome ale colului uterin inflamat

Colul uterin, parte a segmentului inferior al uterului, vizibil prin vagin, îndeplinește multiple funcții esențiale în sistemul genital feminine.

Cauzele cervicitei pot fi variate, însă printre cele mai comune regăsim infecția cu Chlamydia trachomatis, infecția cu Trichomonas vaginalis, asocierea dintre tricomoniază și candidoză, neisseria gonorrhoeae (gonoreea), virusul herpes simplex, virusul papiloma uman (HPV). Alte cauze mai puțin frecvente includ infecții micotice, sifilis, tuberculoză și Mycoplasma.

Stirile PROTV

Alegeri prezidențiale, turul 1. Rezultate parțiale: Georgescu pe primul loc, Lasconi urcă pe locul doi

RomaniaTV

Cât de bine arată soția lui Călin Georgescu. Câți ani are Cristela. Are o siluetă de invidiat și, în plus, ea lucrează într-un domeniu nobil

Factorii de risc pentru cervicită sunt reprezentați de infecțiile cervico-vaginale, traumele obstetrice, leziunile cauzate de activitatea sexuală sau tampoane interne, dispozitivele intrauterine, defectele congenitale ectopice, proceduri medicale precum chiuretajul sau histeroscopia.

Semnele și simptomele cervicitei cronice includ, în principal, leucoree constantă (o secreție vaginală filantă, nu foarte abundentă) care poate conține uneori urme de sânge, cu culoare și aspect variabile în funcție de cauza subiacentă. De obicei, cervicita cronică nu cauzează dureri, febră sau tulburări menstruale și poate evolua de-a lungul anilor. Cu toate acestea, atunci când ligamentele care susțin organele pelvine sunt inflamate, pot apărea dureri lombare, dismenoree (dureri menstruale), dispareunie (durere în timpul actului sexual) și menoragie (menstruație abundentă). Inflamația locală poate afecta de asemenea mucusul cervical, ceea ce poate interfere cu ascensiunea spermei, putând rezulta în infertilitate.

Metode de diagnostcare și posibile complicații

Metodele utilizate pentru investigarea afecțiunilor cervicale includ examenul clinic, examenul bacteriologic al secreției cervicale, testul Papanicolau, colposcopia, examenul anatomo-patologic. Diagnosticul de cervicită cronică este susținut de observațiile clinice care indică modificări inflamatorii, leziuni ulcerative, deformări sau secreții cervicale anormale. Pentru a confirma diagnosticul, se recurge adesea la colposcopie și la testul Papanicolau. De asemenea, examinarea citobacteriologică a secrețiilor cervicale poate fi utilă pentru identificarea cauzei infecției cervicale.

Cervicita poate evolua într-o afecțiune cronică care adesea nu produce simptome notabile, precum dureri, febră sau tulburări menstruale. Cu toate acestea, pot apărea complicații, în special atunci când inflamația se extinde către organele pelvine adiacente. Inflamația ligamentelor pelvine poate cauza dureri abdominale, dismenoree (dureri menstruale intense), dispareunie (durere în timpul actului sexual) și menoragie (sângerări menstruale abundente). Salpingita (inflamația trompei uterine) este cauzată de infecția care se extinde către trompa uterine, și poate duce la infertilitate sau la obstrucții tubare. Infecții cronice ale tractului urinar sunt o altă complicație posibilă. Cervicita cronică poate favoriza infecțiile recurente ale tractului urinar. Inflamația cronică a colului uterin poate determina îngustarea acestuia (stenoză cervicală), ceea ce poate contribui la infertilitate. Deși cervicita cronică în sine nu cauzează cancer de col uterin, poate crește riscul apariției acestuia.

Prin urmare, tratamentul adecvat al cervicitei cronice poate fi considerat o măsură profilactică importantă în prevenirea cancerului de col uterin. Este important să se recunoască și să se trateze prompt orice formă de cervicită pentru a preveni eventualele complicații și pentru a menține sănătatea generală a sistemului reproductiv feminin.

Există multiple opțiuni de tratament

Tratamentul pentru cervicită cronică implică două etape, și anume tratamentul medical și procedura chirurgicală. Tratamentul medical are ca scop eradicarea infecției cervicale și poate implica utilizarea de medicamente locale (cum ar fi ovulele) și, în unele cazuri, tratament cu antibiotice sau antifungice orale, în funcție de agentul etiologic și sensibilitatea acestuia la medicamente. Tratamentul medical poate ameliora simptomele în câteva zile, dar nu e garantată vindecarea completă a leziunilor tisulare. A doua etapă a tratamentului presupune utilizarea unei proceduri chirurgicale pentru a trata leziunile tisulare de la nivelul colului uterin.

Opțiunile chirurgicale include electrocauterizarea (folosirea unui instrument special pentru a distruge sau a elimina țesuturile afectate prin cauterizare electrică), crioterapia (utilizarea unui agent criogenic, precum azotul lichid, pentru a congela și distruge țesuturile anormale), terapia cu laser (utilizarea unui laser pentru a vaporiza sau a elimina țesuturile modificate), excizia Loop (îndepărtarea țesutului afectat), conizația (îndepărtarea unei porțiuni conice a colului uterin pentru a trata modificările tisulare), amputarea de col uterin (indepărtarea completă a colului uterin, în cazuri extreme sau în situații în care alte proceduri nu au avut success).

Este important de reținut că simptomele pot să se amelioreze în urma tratamentului medical, însă aceasta nu coincide întotdeauna cu dispariția completă a leziunilor tisulare cauzate de col uterin inflamat. Astfel, intervenția chirurgicală poate fi necesară după aproximativ două luni de la eradicarea infecției, în cazul în care acestea persistă. Tratamentul trebuie completat și monitorizat îndeaproape de către medicul specialist pentru a asigura recuperarea și gestionarea corespunzătoare a afecțiunii.