Testarea de noi tratamente și vaccinuri poate dura mulți ani sau chiar decenii pentru a aduna suficiente date, motiv pentru care oamenii de știință recurg uneori la o metodă controversată: infectarea deliberată a voluntarilor cu viruși sau paraziți potențial mortali, potrivit BBC. Deși participanții sunt bine remunerați, pentru unii dintre ei motivația principală nu este financiară.
Un grup de tineri adulți a fost de acord să fie mușcat de țânțari purtători de un parazit care provoacă moartea a peste 600.000 de oameni anual. Ei au participat la un studiu realizat de Institutul Jenner al Universității din Oxford, destinat testării unui nou vaccin împotriva malariei, cunoscut sub numele de „R21”, care a generat un mare interes în comunitatea științifică.
Tot mai mulți oameni devin cobai pentru industria farma
Testarea a avut loc în 2017, deși institutul desfășoară experimente similare cu țânțari încă din 2001. În cadrul experimentului, fiecare voluntar a fost invitat într-un laborator unde era plasată o oală mică, acoperită cu tifon, care conținea cinci țânțari infectați cu parazitul malariei. Voluntarii își așezau brațul deasupra oalei, permițând astfel țânțarilor să-i muște. În timp ce insectele se hrăneau, saliva lor, care împiedică coagularea sângelui, putea transmite parazitul în corpul victimei.
Scopul experimentului era de a verifica dacă vaccinul oferea suficientă protecție voluntarilor pentru a preveni dezvoltarea malariei. Acest tip de experiment este cunoscut sub numele de „încercare provocare umană” și implică expunerea deliberată a unei persoane la o boală. Deși poate părea riscant sau chiar nesăbuit, această abordare a câștigat popularitate în cercetarea medicală în ultimele decenii, oferind rezultate semnificative.
Vaccinul R21 a demonstrat o eficacitate de până la 80% în prevenirea malariei și a devenit al doilea vaccin împotriva malariei recomandat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Recent, primele doze au fost administrate sugarilor din Coasta de Fildeș și Sudanul de Sud, țări care pierd anual mii de vieți din cauza malariei.
Aceste progrese au fost posibile, cel puțin parțial, datorită voluntarilor care au participat la aceste studii. Adrian Hill, profesor de vaccinologie și director al Institutului Jenner, a menționat că „în ultimii 20 de ani, testele de provocare au cunoscut o renaștere semnificativă”. Modelele de provocare au fost utilizate pentru o gamă variată de boli, de la gripă la COVID-19, jucând un rol crucial în dezvoltarea unor vaccinuri eficiente.
Oamenii de știință explorează acum posibilitatea de a infecta în mod deliberat voluntari cu diverse alte boli, în speranța de a dezvolta vaccinuri și tratamente mai eficiente. Printre agenții patogeni utilizați deja în astfel de studii se numără Zika, tifoidă și holera, iar viitorii candidați ar putea include virusuri precum hepatita C.
Deși nu există un registru central pentru aceste studii de provocare, se estimează că ele au contribuit la dezvoltarea a cel puțin o duzină de vaccinuri în ultimele două decenii. O analiză sistematică a identificat 308 studii de provocare umană desfășurate între 1980 și 2021, care au implicat expunerea participanților la agenți patogeni vii.