Clipe de groază prin care au trecut locuitorii județului Iași! „Dosarele Istoriei” despre „Foametea” din 1946-1947, după Al Doilea Război Mondial (EXCLUSIV)

Mărturii și dovezi din „Dosarele Istoriei”, despre „Foametea” din 1946-1947, din județul Iași, după Al Doilea Război Mondial! Clipe de groază prin care au trecut locuitorii din localitățile aflate chiar în apropierea Capitalei Moldovei. Comparativ cu realitățile contemporane, și ele dificile pe fondul pandemiei de COVID-19, ceea ce au trăit și prin ceea ce au trecut, în urmă cu peste șapte decenii, este cu mult mai grav

Evocarea și mărturiile, ce pot fi intitulate generic „Dosarele Istoriei”, despre „Foametea” din 1946-1947, din județul Iași, după Al Doilea Război Mondial sunt utile și necesare pentru actualele generații! Față de realitățile contemporane, și ele dificile pe fondul pandemiei de COVID-19, ceea ce au trăit și prin ceea ce au trecut, în urmă cu peste șapte decenii, este cu mult mai grav. Clipele de groază prin care au trecut locuitorii din localitățile aflate chiar în apropierea Capitalei Moldovei, pe fondul acapărării țării de către fosta Uniune Sovietică, nu trebuie uitate niciodată.

RomaniaTV

S-a decis în Guvern, veste importantă pentru 5 milioane de pensionari

Observatornews.ro

"Până nu se întâmplă o crimă, nu face nimic". Primăria face controale, iar poliţia a deschis anchetă după ce o femeie a fost ucisă de gheaţă în Chiajna

Despre „Foametea” din 1946-1947, din județul Iași, după Al Doilea Război Mondial, în localitatea Cozmești

Astfel, profesorul Ștefan Plugaru, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași a găsit, în Arhivele Naționale, mărturii zguduitoare despre crunta foamete abătută, după Al Doilea Război Mondial, în județul Iași! Acesta a documentat cazul intitulat „Foametea din 1946-1947 în comuna Cozmești, județul Iași”. Aflate, astăzi, în partea de sud a județului Iași, comunele Răducăneni, Cozia, Cozmești și Scopoșeni au fost grav afectate de „Foametea din 1946-1947”.

„Seceta prelungită nu a fost singura cauză a flagelului, acesteia adăugându-se distrugerile provocate de război, obligația de a plăti reparații de război către Uniunea Sovietică, refuzul Guvernului de a se împrumuta pe piețele bancare și a cumpăra cerealele necesare pentru a compensa dezastrul agricol, întârzierea punerii în posesie a țăranilor împroprietariți în urma «Reformei Agrare» din 1945, lipsa animalelor și a utilajelor de muncă, inflația galopantă, ca să menționăm doar câteva cauze”, arată istoricul Ștefan Plugaru.

În timpul Guvernului condus de dr. Petru Groza, un aliat al comuniștilor ce urmăreau preluarea puterii politice, autoritățile locale au distribuit diverse cantități de cereale către clientela politică și rubedenii, fiind neglijate familiile lipsite de hrană!

Guvernul condus de dr. Petru Groza, un aliat al comuniștilor ce urmăreau preluarea puterii politice, a distribuit diverse cantități de cereale către primăriile comunelor. Însă, autoritățile locale le-au distribuit către clientela politică și rubedenii, fiind neglijate familiile lipsite de hrană.

„Conform raportului cu nr. 1774 înaintat de Serviciul Sanitar al Județului Fălciu către Ministerul Sănatății, până în data de 17 ianuarie 1947 se înregistraseră, în județ, mai multe cazuri de deces prin înfometare. În circumscripția Gorban, comuna Cozmești (cartierul țigănesc, cum este precizat în document), muriseră Vasilca Grigoraș (36 ani), Maria Stelică (47 ani) și Dumitrache Bursuc (60 ani). Numărul mare de decese a determinat autoritățile sanitare să demareze o inspecție sanitară”, evidențiază cercetătorul Ștefan Plugaru.

10 la sută dintre locuitori nu aveau nimic de mâncare și nici posibilitatea de a procura hrana necesară… Dacă nu erau ajutați cât mai rapid, posibil riscau să moară de foame!

Astfel, între 5-11 ianuarie 1947, medicii din circumscripțiile sanitare au inspectat comunele din fostul județ Fălciu, constatându-se următoarele despre situația alimentară a populației din județ: 10 la sută dintre locuitori erau bine aprovizionați, ba chiar speculau pe cei aflați în nevoie, vânzând banița de porumb sau grâu cu 200.000 lei (prin comparație, un învățător câștiga, pentru o zi de muncă, suma de 60.000 lei), iar în absența banilor, solicitau de la cei aflați în nevoie vânzarea unor suprafețe de pământ sau bunuri gospodărești.

„60 la sută dintre locuitori mai aveau rezerve modeste pentru 10-15 zile; 20 la sută din locuitori se zbăteau să supraviețuiască de la o zi la alta, mâncând de 3-4 ori pe săptămână. Aceștia își înjghebau puțina faină de porumb pentru hrană, făcând chirii și diferite munci cu ziua. Restul de 10 la sută dintre locuitori nu aveau nimic de mâncare și nici posibilitatea de a procura hrana necesară pe care o mai încropeau cei din categoria anterioară, iar dacă nu erau ajutați cât mai rapid, posibil riscau să moară de foame”, arată Ștefan Plugaru.

Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase (CARS) a fost înființat, la nivel guvernamental, pentru ajutorarea zonelor afectate de foamete, în data de 31 august 1946

Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase (CARS) a fost înființat, la nivel guvernamental, pentru ajutorarea zonelor afectate de foamete, în data de 31 august 1946. În localitățile rurale afectate de foamete trebuiau înființate cantine sociale. CARS Fălciu a luat ființă la data de 16 septembrie 1946, dar activitatea sa în teritoriu a fost una modestă până la virarea de către guvern a sumelor necesare pentru cumpărarea alimentelor. În comuna Cozmești, cantina s-a înființat abia în data de 17 decembrie 1946, cu 50 persoane asistate. Petru Botez, primarul comunei, prezida ședința în urma căreia era ales comitetul de conducere al acesteia, în frunte cu învățătorul Teodor Voloacă. Membrii comitetului: Grigore Flote (Frontul Plugarilor), Neculai Bunescu (Partidul Comunist Român), Petru C. Botez, preotul V. Ruxanda, Teodor Voloacă, Maria Gh. Silion – văduvă de război, Ioan N. Vlasa – invalid de război, Napoleon Enciu, Vasile Crică, Nița Vlase, Costache Samoilă, Ion I. Carp. Localul cantinei era stabilit la școală.

Rația zilnică per persoană era alcătuită din 100 grame făină porumb, 100 grame cartofi, 100 grame carne, 50 grame zarzavat, 20 grame ceapă, 5 grame ulei, 5 kilograme lemne

Cei alocați la o astfel de cantină socială primeau o masă pe zi. Rația zilnică per persoană era alcătuită din 100 gr. făină porumb, 100 gr. cartofi, 100 gr. carne, 50 gr. zarzavat, 20 gr. ceapă, 5 gr. ulei. 5 kg. lemne. Porțiile nu îi săturau pe oameni, dar nici nu îi lăsau să moară de foame. Mămaliga era „bătută la scândură”, adică se făceau niște tipare din lemn în care aceasta era răsturnată și întinsă cu o paletă din lemn, pentru o distribuire echitabilă.

„Situația s-a ameliorat odată cu sosirea ajutoarelor alimentare din statele vecine: Bulgaria (cereale – grâu, porumb), Cehoslovacia (cartofi, brânză fermentată, zahăr cubic și tos, orez, faină de porumb), petrol lampant (gaz), Uniunea Sovietică. O contribuție însemnată au avut-o ajutoarele sosite prin Crucea Roșie din Statele Unite ale Americii (cutii cu alimente conservate, fasole, porumb), Marea Britanie (conserve din carne, legume și cartofi), dar mai ales din Suedia, prin Societatea «Salvați Copiii», prin care au fost înființate cantine școlare unde luau masa copiii de școală primară. De distibuirea ajutorului american în comuna Cozmești, respectiv cutii cu alimente, fasole și porumb s-au ocupat învățătoarea Munteanu Zamfir și agentul sanitar Cozma Grigore”, mai punctează profesorul Ștefan Plugaru.

Din ianuarie 1947 a început evacuarea copiilor orfani de război și săraci în regiunile României care nu fuseseră afectate de secete și foamete

Din ianuarie 1947 a început evacuarea copiilor orfani din Al Doilea Război Mondial și săraci în regiunile României care nu fuseseră afectate de secete și foamete. Reticenți inițial în a-și înstrăina copiii, țăranii au acceptat până la urmă evacuarea acestora și plasarea lor, pentru câteva luni, în familii adoptive, care se obligau prin declarații oficiale să le asigure minorilor, cu vîrste între 4-16 ani, masa, casă, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale și educație.

„În tabelele de arhivă cu minorii evacuați cercetate am identificat localitățile, adresele și numele celor care i-au luat în îngrijire pe copiii evacuați. Cele câteva zeci de copii din comuna Cozmești au ajuns, în urma unor lungi călătorii cu trenul, să fie plasați în orașe și sate din județele Bistrița-Năsăud (Bistrița, Orheiu Bistriței, Sat Nou), Alba Iulia (comunele Micoșlaca), Mureș (Tg. Mureș, comunele Cisteiul de Mureș, Ocna Mureș, Nazna), Târnava Mică (Târnăveni), Sibiu (orașul Sibiu, comunele Bradu, Poiana, Cristian, Sibiel, Ocna Sibiu, Slimnic, Șura Mare, Gușterița, Rășinari, Daia, Hamba, Șelimbăr, Apoldul de Sus), Târnava Mică, de unde au revenit în familiile lor la începutul lunii septembrie 1947”, a conchis Ștefan Plugaru.

O asemenea evocare pentru contemporani este o mică filă crudă și dureroasă a trecutului la limită pe care l-au trăit și căruia i-au făcut față înaintașii noștri din comuna Cozmești, în timpul Foametei din 1946-1947 din județul Iași”.