Clătitele americane reprezintă un desert foarte apreciat de americani, pe care îl consumă la micul dejun. Fiindcă și românii au început să iubească acest preparat, iată rețeta originală.
Spre deosebire de clătitele românești, care sunt fine și subțiri, cele americane sunt moi și pufoase, cu o suprafață aurie uniformă. Acestea sunt consumate împreună cu diferite topping-uri. Cel mai cunoscut este siropul de arțar, însă pot fi folosite și fructele proaspete, sosurile de ciocolată sau vanilie, gemul sau dulceața.
Clătite americane: Rețeta originală
Pentru prepararea clătitelor americane, aveți nevoie de: 400 de grame de făină, 500 de mililitri de lapte, patru ouă, trei lingurițe rase de praf de copt, o jumătate de linguriță rasă de bicarbonat, un vârf de sare. cinci linguri de zahăr, un pliculeț de zahăr vanilat și șase linguri de ulei.
Amestecați făina cu praful de copt, bicarbonatul și zahărul. Amestecul obținut trebuie dat prin sită. Separați apoi albușurile de gălbenușuri. Este important să mixați bine albușurile, pentru a obține o spumă fină și lucioasă. După acest pas, mixați gălbenușurile, aproximativ trei minute, cu un vîrf de sare.
Următorul pas este să amestecați laptele și uleiul, după care adăugați gălbenușurile. Se adaugă apoi mixul de lapte și gălbenușurile peste făină și se amestecă bne. La final se adaugă albușurile, amestecând cu grijă de jos în sus.
Veți observa că ați obținut un aluat mai dens, dar cu o consistență pufoasă, ca de pandișpan.
Este important să folosiți o tigaie teflonată, pe care să o ungeți cu un cubuleț de unt. Ștergeți cu un șervețel tot untul din tigaie, pentru a obține clătite cu suprafața aurie uniformă și nu cu pete maronii. Tigaia se unge cu unt doar o singură dată.
În mijlocul tigăii încinse adăugați aluatul, cu ajutorul unui polonic. Nu aplatizați clătita, aluatul se distribuie singur la grosimea optimă. Este important ca focul să fie mic spre mediu, altfel clătitele se ard la suprafață și rămân crude in interior.
În momentul în care observați că se formează bășicuțe pe suprafața clătitei și își pierde luciul, întoarceți-o pe cealaltă parte.
În acest fel, se prăjesc toate celelalte clătite.
Pot fi servite cu sirop de arțar, ca în rețeta originală, sau alegeți, după plac, sos de ciocolată, fructe sau dulceață.
Poftă bună!
Curiozități despre clătite
În prezent, sunt cunoscute peste 400 de varietăți de clătite. Cronicarul Athenaeus povestește în lucrarea sa ”Deipnosophistaí” cum era preparat aceste desert delicios: 500 gr. de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriţă de sare. Compoziția se prăjea într-o cantitate mică de ulei de măsline. După ce se rumenea pe ambele feţe, se servea caldă, dimineaţa. Se asezona neapărat cu miere şi seminţe de susan, dar şi cu brânză.
La început, clătitele se serveau cu cidru de mere.
Scriitorul William Shakespeare iubea atât de mult clătitele, încât le menționa adesea în piesele sale de teatru.
Cea mai mare clătită din lume, aflată în Cartea Recordurilor, a fost realizată în anul 1994, în oraşul Rochdale din Anglia: avea diametrul de 15 metri, trei tone şi în jur de două milioane de calorii.
Prima rețetă de clătite a apărut într-o carte de bucate engleze în secolul al XV-lea.