De câteva zile avem doi premieri. Unul interimar. Unul desemnat. Împreună nu fac cât un premier întreg. Iar cele cinci crize se dezvoltă exponențial în fiecare minut. Vestea patetică este că Dacian Cioloș nu se lasă. Merge până la capăt. Vorba lui Barna, dând dovadă de eroismul celor 500 de spartani. Și care e capătul? Audierile de azi? Nu. Votul în plen de mâine.
Dacă tot l-am pomenit pe Dan Barna, să vă semnalez și o glumă care circulă pe internet. Cum că acesta ar fi fost desemnat la Externe, pentru că e oricum pe dinafară. Distracția, hazul de necaz, se propagă și în rândul copiilor. Pentru că un copil mi-a semnalat gluma de mai sus. Dacian Cioloș consumă ultimul cartuș. Până nu i se termină muniția, nu se oprește. Iar în zilele următoare, după o matură și îndelungată chibzuință, Klaus Iohannis va desemna un nou candidat. Și iar vom avea două jumătăți de premier.
De ce dă chix, după toate prognozele din ultimele două zile, Dacian Cioloș? De ce nu are succes? De ce sunt șanse minime, probabil inexistente, de a ne bucura la Palatul Victoria de prezența Guvernului Zero 2? Unii ar putea să identifice drept cauză un aranjament între Barna și Iohannis, de a trage de timp și de a proceda în așa fel, încât Iohannis să aibă spațiul necesar pentru a manevra lucrurile astfel încât să-l înșurubeze la loc la Palatul Victoria pe Florin Cîțu. Eu nu cred asta. Eu cred în schimb că Dacian Cioloș avea o șansă reală, pe care s-a străduit să o rateze.
Probabil că alta ar fi fost situația dacă, odată investit drept candidat de premier, Dacian Cioloș ar fi făcut apel la specialiștii adevărati pe care România îi are în diverse domenii. Și i-ar fi ales nu dintre cohortele de useriști care se îmbulzesc la bucate. Și nici măcar dintre politicieni. Ia imaginați-vă că ar fi venit Cioloș, un premier politic, desemnat politic, cu 18 specialiști de rang înalt din cele 18 domenii gestionate de ministerele României. Ar fi ieșit rând pe rând cu ei la televizor, în loc să umble ca melcul cu ghiozdanul în spinare pe la partide, i-ar fi prezentat, ar fi oferit opiniei publice toate detaliile necesare legate de aceștia, iar candidații săi ar fi răspuns în mod competent, profesionist, convingător întrebărilor puse de jurnaliști. După care, însoțit de aceștia, ar fi organizat întâlniri fie la Palatul Victoria, că avea acest drept, fie la sediul partidelor, cu conducerea acestora. Poate că lucrurile s-ar fi schimbat. Poate că opinia publică l-ar fi luat cumva în serios. Poate s-ar fi creat un curent de opinie și s-ar fi pus astfel presiune pe partide să rezolve în acest fel criza. Și poate, la capătul acestor zile, președintele Klaus Iohannis ar fi putut fi aplaudat pentru că ar fi găsit o soluție. Să recunoaștem că, într-o asemenea ipoteză, PSD ar fi fost prins pe picior greșit. Și nu prea ar mai fi avut cale de întors. Care este prima solicitare a PSD? Un guvern de specialiști. Cu care Cioloș, dacă voia și dacă știa cum să acționeze, ar fi putut să vină. Era o ofertă greu de refuzat. Cât privește a doua solicitare a partidului care a câștigat de fapt alegerile legislative în România, cea de angajament al părților implicate pentru organizarea în primăvară a alegerilor anticipate, pe asta autorii politici ar putea să o uite. Pentru că nu se va întâmpla. Și nu se va întâmpla pentru că nu este posibilă. Și mai imaginați-vă, în fine, că fiecare ministru în parte ar fi făcut în aceste câteva zile apel la partidele politice să-i furnizeze propuneri de specialiști agreați, care să lucreze în conducerea departamentelor respectivelor ministere. Și care, prin competența lor, să poată da greutate și credibilitate unui program de guvernare coerent, care să creeze măcar aparența că stă în picioare. Că poate fi dus până la capăt.
La capătul acestor zile am avut o probă cât se poate de concludentă că avem o clasă politică, pe care mai devreme sau mai târziu, printr-un vot cu adevărat democratic și nefurat de cei care îl numără, va trebui să o schimbăm din temelii. Astfel încât la vârful fiecărui partid să ajungem să avem câte o mână de bărbați de stat. Oameni serioși, cu voință, gata să-și pună în joc propriile interese pentru interesul general.
Avem acum proba, astăzi și mâine se joacă finala, că cei ca mine, care nu și-au putut imagina că președintele Klaus Iohannis este chiar atât de inconștient, încât să ia la mișto o țară întreagă, aflată în ochiul ciclonului, s-au înșelat amarnic. Și poate avem și dovada că, de fapt, aceasta a și fost intenția președintelui. Să ne scufunde și mai adânc în mocirlă. Să ne înece de-a binelea.
Iar după eșecul extrem de previzibil al demersurilor lui Cioloș, care, culmea inconștienței sau prostiei, cum vreți să-i spuneți, mai comite și gestul de a o propune pe Ioana Mihăilă la Ministerul Sănătății, parcă văd că într-adevăr, așa cum au prorocit gurile rele, Klaus Iohannis va face o nouă mișcare de tip sinucigaș. Nu ne rămâne decât să așteptăm.