Ciolacu și Ciucă delegitimizează clasa politică

Struțo-cămila aflată la putere profită de această situație și, invocând necesitatea simplificării procesului electoral, îi delegitimizează de fapt pe cei care urmează să fie aleși. În cele ce urmează, voi explica cum se va ajunge la acest efect extrem de periculos pentru democrație.
Deși se știa de mult și bine că în acest an urmează să aibă loc patru runde de alegeri, ba chiar cinci, dacă președintele va fi ales în două tururi, PSD și PNL, cele două partide aflate la butoane, au decis să schimbe regulile chiar în timpul jocului. Adică în acest an. Au invocat două motive. Primul s-a referit la bani. Struțo-cămila consideră, ne-a prezentat și o socoteală în acest sens, că s-ar economisi prin comasări sume considerabile de bani. Dacă e sau nu așa, vom afla cu certitudine la sfârșit. Totuși, în paranteză mă întreb de ce, dacă tot se economisesc bani, sumele alocate partidelor au crescut în loc să scadă. Al doilea pretext, repetat până când ni s-a acrit, a fost acela că, prin comasări și prin liste comune, se vor prezenta mai mulți cetățeni la vot. Acesta ar putea fi un argument cu adevărat solid. Pentru o democrație este vital ca un procent semnificativ de cetățeni să-și exprime opțiunile. Într-o țară ultracivilizată, în care democrația stă pe picioare solide și nu pe picioare de lut, ar trebui să se exprime prin vot cel puțin 80% dintre cetățenii care au acest drept. Într-o țară cu democrație precară se întâmplă ceea ce s-a întâmplat în România la ultimele alegeri. Când a votat doar o minoritate de circa 30%.

Tot în baza celor două motive – când în realitate le dădea coșmaruri partidul AUR – s-a recurs și la liste comune la europarlamentare. Pot paria încă de pe acum că aceste liste comune de candidați nu vor aduce mai mulți cetățeni la vot, ci vor reduce și mai mult numărul acestora. Explicația e simplă. Deși la vârf Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă par a fi sudați, la ordinul lui Klaus Iohannis, la bază situația este diferită. Pe măsură ce coborâm spre această bază, observăm că activele celor două partide care compun struțo-cămila au poziții din ce în ce mai divergente unele față de altele. În anumite localități, dușmăniile sunt pe față. Cât despre bazinele electorale, căci despre ele vorbim analizând procentul de votanți, acestea sunt într-o măsură semnificativă incompatibile. Ceea ce înseamnă că cel puțin o parte dintre cetățenii care ar vota pe liste separate nu vor mai vota pe liste comune. În definitiv, de ce, să spunem, un fan al lui Rareș Bogdan ar vota-o pe Gabriela Firea? Și invers? De aceea, eu îmi exprim de pe acum convingerea că, dacă nu vom fi mințiți prin cifre scoase din burtă, prin aceste liste comune, în care un cetățean e pus în situația de a vota și pentru un viitor europarlamentar socialist și pentru un viitor europarlamentar popular, atunci când se va trage linie, se va constata că la secțiile de votare s-au prezentat nu mai mulți, ci mai puțini cetățeni decât la alegerile precedente.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Ce se întâmplă cu Adela Popescu și Radu Vâlcan. Nimeni nu se aștepta la asta. ''Foarte greu''

Dacă raționamentul de mai sus este corect, atunci în cele din urmă vom constata, ca să iau drept exemplu Bucureștiul, că unul dintre cei trei candidați mai importanți, Piedone, Cîrstoiu sau Nicușor Dan, va putea câștiga chiar și cu 30% din totalul voturilor exprimate și validate. Dacă se vor prezenta, să spunem, extrem de optimiști fiind, la secțiile de votare 50% dintre cetățenii cu drept de vot, atunci de fapt marele câștigător al trofeului pe Capitală se va dovedi că e susținut doar de 15% dintre cetățenii cu drept de vot. Dar dacă nu se vor prezenta 50%? Dacă vor fi doar 25%? Ei bine, atunci rezultă că viitorul primar general este în realitate susținut de doar 7,5% dintre cetățenii cu drept de vot. Se mai poate vorbi în aceste condiții de legitimitate?

Acest mecanism și aceeași logică se aplică în toată țara în ceea ce privește viitoarea administrație locală și se proiectează și la nivel european în ceea ce privește echipele de europarlamentari pe care le trimitem acolo. Pe asemenea oameni trebuie să ne bazăm atunci când așteptăm să facă minuni pentru România în Parlamentul European sau să modernizeze în beneficiul cetățenilor administrațiile publice locale. Dacă se va proceda la fel și în alegerile parlamentare, și în cazul prezidențialelor, situația va deveni încă și mai rea. Cine nu are suficient de multă legitimitate, nu poate să aibă nici suficient de multă autoritate.

În plus, mie cel puțin îmi este foarte clar că asemenea liste comune, cu candidați comuni, creează teribile frustrări. În București, concluzia mea este că în ceea ce-i privește pe cei doi până mai ieri candidați PSD și PNL, Gabriela Firea și Sebastian Burduja, conclavul de la vârful-vârfului struțo-cămilei a procedat cu mult cinism, obligându-i să se încălzească pe marginea terenului, apoi scoțându-i în tribune și desemnându-i în poziția de antrenori ai doctorului Cîrstoiu, scos din joben în ultima clipă. Iar cei doi candidați „săriți” au devenit de-a dreptul masochiști acceptând o asemenea umilință și manifestându-se public în favoarea eliminării lor. Dacă nu care cumva și Firea, și Burduja au fost atinși de sindromul Stockholm. Ceea ce nu cred. Cred că și unul, și altul, împreună cu echipele destul de consistente de susținători au rămas cu un gust amar în urma umilinței la care au fost supuși, iar în campania electorală vor lucra cu motoarele turate la minimum. Simulând doar că îl susțin pe Cîrstoiu. Să extrapolăm acest fenomen și această logică la nivel național și nu ne va fi deloc greu să anticipăm ce se va întâmpla în final cu această clasă politică generată de această caricatură de democrație.