Cine este „teroristul” Horațiu Potra?

Cine este, în definitiv, acest personaj despre care presa de toate culorile relatează în ultimul an vrute și nevrute? Avea de gând Horațiu Potra, astăzi refugiat la Dubai, până când trece furtuna, să inițieze o lovitură de stat împreună cu generalul scriitor Radu Theodoru, în vârstă de 101 ani, pentru a-l instala la putere pe Călin Georgescu, candidatul care conduce detașat alegerile pentru Cotroceni?

Horațiu Potra, până de curând un personaj cvasi-necunoscut pentru publicul larg, are 54 de ani, dublă cetățenie, română și franceză, este absolvent al facultăților de electrotehnică și de drept, are un master în combaterea terorismului și și-a început cariera, considerată azi controversată, iar de unii chiar scandaloasă, după ce a luptat în Timișoara cu eroism împotriva trupelor trimise acolo de Ceaușescu în decembrie 1989, ca mercenar în Legiunea Franceză. Nu după mult timp, însă, a devenit instructor și a reușit să recruteze un mare număr de militari români, unii în rezervă, alții în concediu fără plată, pe care i-a antrenat și i-a organizat în diverse teatre militare din continentul african.

RomaniaTV

CCR, anunţ de ULTIMĂ ORĂ despre primul tur al alegerilor prezidenţiale. DECIZIA care schimbă tot!

Observatornews.ro

Primele efecte după aprecierea EURO şi creşterea ROBOR: rate mai mari şi cu 150 de lei

Pentru mai multe detalii, în cele ce urmează, voi prezenta mai jos, pe scurt, câteva informații extrase ad litteram de pe Wikipedia și accesibile oricărei persoane.

Soldat în Legiunea străină a Armatei Franceze din 1992 până în 1997, a devenit la sfârșitul anilor 1990 șef al securității personale pentru emirul Qatarului, Hamad bin Khalifa al-Thani.

În 2002-2003, el a fost instructor în garda prezidențială a președintelui Ange-Félix Patassé în Republica Centrafricană, unde s-a legat de ciadienii Mahamat Garfa și Mahamat Abbo Sileck, Abdoulaye Miskine din Africa Centrală și Jean-Pierre Bemba din Congo. El operează sub pseudonimul „locotenent Henry”. Luat prizonier de oamenii lui François Bozizé, el a reușit să scape și a fost evacuat de armata franceză.

Apoi a fondat o companie de securitate privată, RALF-ROLE (Românii care au Activat în Legiunea Franceză – Roumanie Légion Étrangère) și s-a lansat în comerțul cu diamante între Sierra Leone, Bruxelles, Anvers și Tel Aviv.

În 2009 l-a primit pe rebelul ciadian Mahamat Abbo Sileck într-un cantonament în România.

În 2012-2018 a fost șef al securității la mina Tonkolini a companiei African Minerals Limited, lângă Bumbuna din Sierra Leone.

La începutul anului 2012, el a negociat cu Baba Laddé din Ciad pentru a-i răsturna pe François Bozizé și Idriss Déby.

Pe 4 aprilie 2015, în timp ce conducea securitatea la mina de mangan Tambao din nordul Burkina Faso, angajatul său Iulian Gherguț a fost răpit și dus la nordul Mali, răpire revendicată de grupul Al-Mourabitoune de Mokhtar Belmokhtar. Cei doi bărbați au lucrat în minele miliardarului român Frank Timiș. Iulian Gherguț a fost eliberat în august 2023 și repatriat în România.

La sfârșitul anului 2016 și începutul lui 2017 a format garda prezidențială a președintelui Africii Centrale Faustin-Archange Touadéra. 

Din noiembrie 2022 a intervenit în Republica Democratică Congo cu aproximativ o sută de oameni ai săi, români, pentru a proteja orașul Goma și mai ales aeroportul care se confruntă cu ofensiva M23 în regiune.

În 8 decembrie 2024, sub pretextul devenit în scurt timp ridicol că ar fi vrut să dea o lovitură de stat în România pentru a-l instala la putere pe Călin Georgescu, Horațiu Potra a fost săltat din trafic și, împotriva lui, a fost declanșată, sub multiple acuzații, o amplă anchetă penală care, în scurt timp, s-a fâsâit, acestuia ridicându-i-se orice restricție. Zilele trecute, din nou, autoritățile s-au umplut de ridicol, după ce, tam-nisam, mai multe servicii secrete s-au călcat literalmente în picioare, producând acuzații – e drept, fără probe – împotriva unui așa-zis grup criminal organizat, care și el, vezi Doamne, încearcă din răsputeri să răstoarne ordinea constituțională printr-o lovitură de stat, ni se spune, tot în favoarea lui Călin Georgescu. E vorba de o organizație gerontologică, condusă de un general scriitor în vârstă de 101 ani. În scurt timp, acest dosar confecționat și răsuflat a ajuns să fie ridiculizat până și de o bună parte dintre oamenii serviciilor secrete care, vezi Doamne, l-au instrumentat. În aceste condiții, în scop de reabilitare a credibilității statului subteran, a fost pe neașteptate scos de la naftalină Horațiu Potra, la scurt timp după ce noi percheziții au găsit la domiciliul acestuia sume uriașe de bani și un întreg arsenal militar care, ce să vezi, nu fuseseră depistate la precedentele percheziții, cele din luna decembrie a anului trecut.

Ce se ascunde, totuși, în spatele a tot ceea ce se vehiculează legat de Horațiu Potra? Unde este adevărul și unde sunt făcăturile autorilor loviturii de stat, intens secondați de presa „unsă” de fundațiile Soros și de așa-zișii analiști puși în acțiune de progresiștii neomarxiști? Cu puțin bun-simț și cu un minimum de logică formală, realitatea este relativ ușor de scos la lumină. Precizam mai sus că mulți dintre militarii deplasați de Horațiu Potra în teatrele de război din Africa sunt nu numai rezerviști, ci și militari activi din armată, din poliție, din alte instituții de forță, inclusiv din serviciile secrete. Aceștia, pentru a-și mări veniturile, și-au luat, pentru anumite perioade de timp, concedii fără plată și, astfel, au reușit să se deplaseze sub comanda lui Horațiu Potra în teatrele de conflict din statele africane. Acolo, ei nu au fost transformați în trupe combatante, așa cum unii naivi și-ar putea imagina, ci au devenit, la rândul lor, instructori în beneficiul armatelor diferitelor guverne sau, așa cum rezultă din datele biografice publicate mai sus, au asigurat pur și simplu paza unor obiective economice. În schimbul acestor activități, în numele lor, Horațiu Potra a lansat sume considerabile de bani, iar atunci când banii nu au fost suficienți, cantități consistente de aur și de diamante. Am fi naivi să ne imaginăm că asemenea retribuții s-ar fi putut face prin sistemul bancar sau printr-un sistem comercial obișnuit. Și astfel, ies la lumină cel puțin două aspecte extrem de interesante. Primul este că Horațiu Potra, pentru a-i plăti pe mercenarii săi, a fost nevoit să aducă în România, în special pe calea aerului, valută și aur în transporturi care includeau și o parte din armamentul din dotarea salariaților săi. Toate aceste valori și toate aceste arme au fost introduse în România prin aeroportul Otopeni și prin alte aeroporturi, fără doar și poate, cu acordul Serviciului Român de Informații, care asigură securitatea acestora. O amplă complicitate despre care așa-zișii anchetatori nu ne mai zic nimic. Al doilea aspect este cel legat de statutul celor mai mulți dintre cei aflați în subordinea lui Potra. Mă refer la militarii activi. Cum își poate cineva imagina că șefii Armatei sau cei ai Ministerului de Interne, precum și șefii unor structuri cum sunt serviciile secrete, în frunte cu SRI și SIE, nu au știut cu ce se ocupă subordonații lor în perioadele de concedii fără plată? Din nou, vorbim despre complicități și, din nou, ne întrebăm cum de nu au fost ele cercetate. Iar un răspuns posibil, iar cu asta închei pentru moment relatările despre Horațiu Potra, este că acesta, împreună cu subordonații săi, a adus, pe parcursul activităților din Africa, multiple și consistente foloase în beneficiul serviciilor noastre secrete: cele din armată, cele din SIE, precum și cele din SRI.

Acum se încearcă din răsputeri să i se construiască acestuia o falsă imagine de terorist pentru ca, astfel, gruparea gerontologică Vlad Țepeș să câștige un minimum de credibilitate și, împreună, să ofere un pretext pentru Curtea Constituțională de a-l elimina din alegeri pe Călin Georgescu, despre care se sugerează că ar fi „capo di tutti capi”.