Cine au fost Sfinții Împărați Constantin și Elena, sărbătoriți de creștinii ortodocși pe 21 mai

Sâmbătă, 21 mai, creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. Împăratul Constantin cel Mare a jucat un rol important în istoria creștinismului, prin Edictul de la Milano, creștinismul devenind o religie tolerată pe cuprinsul Imperiului Roman. Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, pe lângă faptul că a sprijinit construirea a mai multor lăcașuri de cult creștine, a fost și cea care a ajutat la aflarea Crucii pe a care a fost răstignit Iisus Hristos.

Cu prilejul acestei sărbători, românii țin cont de o serie de tradiții și superstiții. În bătrâni se spunea că persoanelor care merg la munca câmpului în această zi păsările dăunătoare le vor ataca culturile. Se spune că în ziua de Constantin și Elena păsările își învață puii să zboare, în unele zone ale țării sărbătoarea fiind numită Constantin Graurul și Constantinul Puilor. În trecut, aceasta era ultima zi în care țăranii puteau să semene porumbul, ovăzul și meiul, crezându-se că tot ce se seamănă după ziua de Sfinții Constantin și Elena avea să se usuce.

Stirile PROTV

Incendiu puternic la mai multe magazine din București. A fost emis mesaj RO-Alert, din cauza degajărilor de fum. FOTO

RomaniaTV

Scandal monstru după ce Aura Șova a câștigat Vocea României 2024. Acuzațiile dure au bombardat internetul: “Să vă fie rușine!”

Istoricii Eusebiu din Cezareea și Lactanțiu afirmă că înainte de lupta de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, împăratul Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă, cu inscripția „Cu acest semn vei învinge!”

02:00, 21 Dec 2024

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc duminică pe Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului

02:00, 20 Dec 2024

Obiceiuri, tradiții și superstiții de Ignat, ziua în care se sacrifică porcul de Crăciun

Ce rol au jucat împărații Constantin și Elena în istoria Creștinismului?

În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare și împăratul Licinius emiteau Edictul de la Mediolanum ( Edictul de la Milano), prin intermediul căruia creștinismul devenea credință tolerată în Imperiul Roman, alături de alte religii

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut drept Constantin cel Mare, a fost proclamat împărat în data de 25 iulie 306. Istoricii Eusebiu din Cezareea și Lactanțiu afirmă că înainte de lupta de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, împăratul Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă, cu inscripția „Cu acest semn vei învinge!”. Cu o noapte înainte de lupta cu împăratul Maxențiu, lui Constantin cel Mare i-a apărut în vis Mântuitorul, spunându-i că dacă va pune pe steagurile armatei sale semnul crucii creștine, va ieși învingător în luptă. Constantin cel Mare a câștigat bătălia, iar semn al victoriei sale este inscripția de pe Arcul lui Constantin din Roma. În ianuarie 313, Împăratul Constantin cel Mare și împăratul Licinius emiteau Edictul de la Mediolanum (Edictul de la Milano), prin intermediul căruia creștinismul devenea credință tolerată în Imperiul Roman, alături de alte religii.

Împăratul Constantin cel Mare a luat numeroase măsuri în favoarea Bisericii Creștine, a înlăturat pedepsele împotriva creștinilor, a îmbunătățit tratamentul de care aveau parte creștinii în închisori, a acordat preoților și episcopilor dreptul de a elibera sclavi. În timpul domniei lui Constantin cel Mare, săracii, orfanii și văduvele au fost protejați prin lege, tot el fiind cel care a modificat și legislația privind căsătoria, procedura prin care soții puteau să divorțeze fiind îngreunată, iar adulterul aspru pedepsit.

În timpul domniei Împăratului Constantin cel Mare, a fost convocat Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, împotriva arianismului. În timpul acestui sinod, a fost proclamată învățătura creștină despre dumnezeirea Fiului, care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”. Constantin cel Mare a murit la 22 mai 337 și a fost înmormântat în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol.

Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, pe lângă faptul că a sprijinit construirea a mai multor lăcașuri de cult creștine, a fost și cea care a ajutat la aflarea Crucii pe a care a fost răstignit Iisus Hristos

Cum a fost descoperită Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul?

Cu prilejul acestei sărbători, românii țin cont de o serie de tradiții și superstiții. În bătrâni se spunea că persoanelor care merg la munca câmpului în această zi păsările dăunătoare le vor ataca culturile

Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, s-a născut în Drepanum, Golful Nicomidia, și a fost fiica unui hangiu. Există însă și o legendă care spune că Elena a fost fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britanici şi Roma. Constantius Chlorus I a divorțat de Elena în jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Odată ce Constantin a ajuns împărat al Imperiului Roman, Elena a devenit o prezență extrem de importantă la Curtea Imperială. Potrivit istoricului Eusebiu, Împărăteasa Elena a primit botezul creștin în anul 313. După aceasta, Elena a fost o creștină frecventă, implicându-se în construirea de numeroase lăcașuri de cult, precum Biserica Învierii Domnului, situată lângă Sfântul Mormânt, biserica din Grădina Ghetsimani și alte 18 lăcașuri de rugăciune.

Împărăteasa Elena are un extrem de important rol și în aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. În anul 326, Elena a mers în Ierusalim, în căutarea Locurilor Sfinte. Aceasta a pus să se sape în cetate, iar astfel au fost descoperite cele trei cruci, pe care au fost răstigniți Iisus și cei 2 tâlhari. Sfânta Cruce era singura care prezenta urmele cuielor în care fuseră prinse picioarele și mâinile Mântuitorului, cei 2 tâlhari fiind legați pe cruce cu sfori. Cu toate acestea, pentru a fi sigură de descoperirea făcută, Împărăteasa Elena a așezat Crucea peste un mort, iar acesta a înviat, rostind cuvinte de slavă lui Dumnezeu. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327. Aceasta este sărbătorită, an de an, pe 21 mai, alături de fiul său, Împăratul Constantin cel Mare.