Cine a fost Jean-Paul Sartre? Filosoful francez care a popularizat existentialismul dar și marxismul

Jean-Paul Sartre, una dintre cele mai importante personalități ale filosofiei existențialiste și o figură marcantă a direcției marxiste în secolul XX.

Jean-Paul Sartre este poate una dintre cele mai importante personalități ale filosofiei existențialiste. Atât prin modul său de gândire, cât și prin scrierile sale, a reușit să aducă acest curent filosofic la apogeu. Mulți susțin că Sartre este figura centrală a acestui curent.

Stirile PROTV

Doi tineri căsătoriți de doar două luni și-au găsit sfârșitul pe „Drumul morții”. Tragedia a fost filmată | VIDEO

RomaniaTV

Gabriela Cristea, desfiinţată de fani după ce a apărut la plajă în Mamaia. „Miss Piggy e trudită rău!” FOTO

Cine a fost Jean-Paul Sartre

Jean-Paul Sartre s-a născut pe 21 iunie 1905, la Paris. Tatăl său, Jean-Baptiste Sartre, ofițer în Marina Franceză, a murit când Sartre era încă copil, astfel că a fost crescut de mama sa, Anne-Marie Schweitzer, și de bunicul matern. Sartre a primit o educație conservatoare și a fost influențat de un profesor de germană în primii ani de școală.

După ce mama sa s-a recăsătorit, familia s-a mutat în La Rochelle, unde Sartre a urmat liceul. Între 1924 și 1929, a studiat la École Normale Supérieure din Paris, unde a aprofundat psihologia, sociologia și filosofia. A fost influențat de lucrările lui Henri Bergson, Edmund Husserl și Martin Heidegger. În timpul studiilor, l-a întâlnit pe Simone de Beauvoir, cu care a avut o relație de o viață întreagă, caracterizată de o libertate reciprocă și sinceritate.

Sartre a predat filosofia la diferite licee și a obținut o bursă de studii la Berlin, unde a fost influențat de Husserl și Heidegger. Prima sa operă literară importantă, „La Nausée” (Greața), a apărut în 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost prizonier de război, dar a fost eliberat și a participat la mișcări de rezistență împotriva ocupației germane.

Ce este existentialismul?

Existențialismul este o filosofie care subliniază libertatea individului, responsabilitatea personală și subiectivitatea. Sartre, un exponent major al existențialismului, a susținut că existența precede esența, ceea ce înseamnă că oamenii își creează propriul sens și identitate prin alegerile lor, nu printr-un scop prestabilit.

După război, a publicat „L’Être et le Néant” (Ființa și neantul), fundamentul existențialismului francez. În 1946, a susținut conferința „Existențialismul este un umanism”, dezvăluindu-și înclinațiile marxiste. Sartre a scris numeroase piese de teatru și eseuri politice și a fost supravegheat de serviciile secrete franceze pentru pozițiile sale controversate. A refuzat Premiul Nobel pentru Literatură în 1964, argumentând că un scriitor nu ar trebui să devină o instituție. A murit pe 15 aprilie 1980, la vârsta de 75 de ani.

Legătura existențialismului cu „Mitul lui Sisif” de Albert Camus este centrală. Mitul descrie soarta lui Sisif, condamnat să urce un bolovan pe un munte pentru a-l vedea rostogolindu-se la vale, repetitiv și fără sens. Pentru Camus, acest mit ilustrează absurdul vieții umane – căutarea de sens într-un univers indiferent. În fața absurdului, Camus sugerează că oamenii trebuie să-și accepte condiția și să găsească fericire în propria luptă, chiar dacă nu există un sens mai înalt.

Sartre împărtășește această viziune asupra absurdului, dar subliniază că oamenii sunt complet liberi să își definească propriul sens și valoare, chiar și într-un univers lipsit de semnificație inherentă. Astfel, deși viața poate părea absurdă, responsabilitatea individuală de a crea sens prin acțiuni și alegeri este centrală în existențialism.

Jean-Paul Sartre a fost probabil unul dintre cei mai cunoscuți și importanți filosofi ai secolului al XX-lea. Chiar dacă viața sa a fost plină de controverse, el a reușit pe parcursul acesteia să lase în urmă o moștenire culturală de neegalat.