Cine a fost Israel în Biblie. Om, popor și țară aleasă de Dumnezeu

Israel este un nume ebraic care înseamnă „cel care s-a luptat cu El”. Apare pentru prima dată în Biblia ebraică atunci când patriarhul Iacov (denumit și Iacob) primește acest nume după ce se luptă cu un om la Penuel. Numele „Israel” este de asemenea folosit colectiv în Biblie pentru a denota poporul ales al lui Dumnezeu, urmașii lui Iacov, precum și regiunea geografică a acestui popor ales. Iată cine a fost Israel în Biblie.

Cine a fost Israel în Biblie

Înțelegerea istoriei și identității Israelului în Biblie este esențială pentru a înțelege nu doar relația lor cu Dumnezeu, ci și impactul pe care această relație l-a avut asupra istoriei umanității.

Stirile PROTV

Primul stat NATO care plănuiește să doboare rachete ruseşti deasupra Ucrainei. Dilema cu care se confruntă înainte de a ataca

RomaniaTV

Ami rupe tăcerea despre Radu Vâlcan. E prima dată când face aceste afirmații despre soțul Adelei Popescu. ''Nu vreau să fac scandal în familia lor, dar vreau să fiu transparentă''

Povestea Israelului în Biblie începe cu patriarhii Avraam, Isaac și Iacov. În Cartea Genezei, Avraam este ales de către Dumnezeu pentru a deveni părintele unui popor ales. Dumnezeu îi promite lui Avraam că va face din el o mare națiune și îi va da o țară (Geneza 12:1-3). Acest popor va fi cunoscut sub numele de israeliți sau evrei și va fi identificat cu urmașii lui Iacov, care a fost redenumit „Israel” după ce a luptat cu un înger al Domnului (Geneza 32:22-32).

Iacob, fiul lui Isaac și al Rebecăi, primește numele Israel în Geneza 32. Singur în pustietate, Iacob este învins de un om cu care se luptă toată noaptea. Iacob îi spune omului că nu-l va lăsa să plece până când nu-l binecuvântează, iar omul îi răspunde că nu se va mai numi Iacob, ci Israel (yisra’el), pentru că „te-ai luptat [sarita] cu Dumnezeu [‘elohim] și cu oamenii și ai biruit.” Rădăcinile ebraice pentru „luptă” (srh) și numele lui Dumnezeu (el) par să se combine pentru a forma noul nume al lui Iacob, Israel. Noul nume al lui Iacob este reiterat de Dumnezeu în Geneza 35:10 când îi spune lui Iacob: „nu vei mai fi numit Iacob, ci numele tău va fi Israel”. Ambele nume sunt folosite interschimbabil începând din acest punct în text.

După o perioadă de foamete, Iacov și fiii săi s-au stabilit în Egipt. Aici, ei au devenit o națiune mare, dar au fost supuși sclaviei timp de mai multe generații. Biblia relatează eliberarea lor miraculoasă din Egipt sub conducerea lui Moise, care a fost ales de Dumnezeu să îi scoată din robia egipteană și să îi conducă în Țara Promisă, Canaanul (Exodul 3:1-12).

După moartea lui Iacob, numele Israel este transmis urmașilor săi, care formează cele douăsprezece triburi ale lui Israel. În acest punct, găsim desemnările „israelit”, „fiii lui Israel” (bene yisra’el) și „casa lui Israel” (beit yisra’el) folosite pentru a descrie poporul ales al lui Dumnezeu. Numele „Israel” este potrivit nu numai pentru a descrie confruntarea dintre Dumnezeu și Iacob, ci și pentru relația unică pe care israeliții o au cu Dumnezeul lor. Israeliții se implică activ în dialog și confruntare cu Dumnezeu în întreaga Biblie ebraică, iar multe dintre poveștile biblice se nasc din lupta lor cu Dumnezeu.

Numele Israel este folosit și pentru a descrie regiunea geografică promisă lui Abraham și urmașilor săi în Geneza 15: „Seminței tale dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat”. După Exodul din Egipt, israeliții cuceresc și se stabilesc într-o mică parte din această țară (Numeri 34) înainte de a-și extinde influența în cărțile lui Iosua și Judecători. Israel, atât ca popor cât și ca țară, joacă un rol fundamental în textele biblice.

Monarhia, divizarea și exilul

În Deuteronom, Cartea Legii, Dumnezeu își stabilește legământul cu israeliții și îi avertizează cu privire la binecuvântările și blestemele care vor veni în funcție de obediența lor față de legea sa. Israelul, ca națiune, este descris ca având un statut special în ochii lui Dumnezeu, dar acest lucru vine cu responsabilități și cerințe clare.

Israelul a avut o serie de conducători, începând cu Iosua, care i-a condus în Canaan și continuând cu o serie de judecători și regi. Unul dintre cei mai cunoscuți regi ai Israelului a fost David, considerat adesea ca fiind cel mai mare rege al Israelului, sub domnia căruia regatul a atins apogeul de putere și prestigiu.

După moartea lui Solomon, fiul lui David, regatul s-a divizat în două: Regatul Israelului, cu capitala la Samaria, și Regatul lui Iuda, cu capitala la Ierusalim. În cele din urmă, ambele regate au fost cucerite de puteri străine, iar israeliții au fost duși în exil. Exilul babilonian este un moment crucial în istoria Israelului, în care națiunea a fost dispersată și a trăit sub dominația altor imperii.

După exil, un număr de evrei s-au întors în Țara Promisă și au reconstruit Templul din Ierusalim. Acest moment marchează începutul unei noi perioade în istoria Israelului, în care națiunea încearcă să își redobândească identitatea și independența. Totuși, în ciuda eforturilor lor, Israelul a rămas sub dominația unor puteri străine, cum ar fi Imperiul Persan, Imperiul Macedonean și Imperiul Roman.

O parte esențială a istoriei Israelului în Biblie sunt mesajele profeților. Acești oameni aleși de Dumnezeu au fost trimiși să avertizeze națiunea cu privire la consecințele păcatului și să îi îndemne la pocăință și întoarcere către Dumnezeu. Profeții au avut un rol crucial în a aminti israeliților de legământul lor cu Dumnezeu și în promisiunea unei viitoare restaurări.

În Noul Testament, Israelul este sub stăpânirea Imperiului Roman. Viața lui Isus Hristos se desfășoară în această perioadă, iar el însuși este evreu. Mesajul lui Isus este adresat mai întâi poporului său, dar este deschis și tuturor celorlalți. Mulți dintre primii creștini au fost, de asemenea, evrei, iar Biserica creștină își are originile în rădăcinile iudaice ale credinței.

Israelul, atât ca popor cât și ca țară, a avut un impact profund asupra religiei și culturii occidentale. Textele biblice despre Israel nu sunt doar o înregistrare a istoriei lor, ci și o sursă de învățături teologice și morale care continuă să influențeze credința și gândirea umană până în prezent.

Astfel, răspunsul la întrebarea “Cine a fost Israel în Biblie” este unul complex, denotând mai mult decât o națiune istorică sau un grup etnic. Este subiectul unei povești care ilustrează relația dintre Dumnezeu și omenire, promisiunile și blestemele care vin în urma ascultării sau neascultării de voia lui Dumnezeu și speranța unei viitoare restaurări. Pentru creștini, Israelul reprezintă nu doar trecutul, ci și o parte integrantă a istoriei lor religioase și a credinței într-un Dumnezeu care își îndeplinește promisiunile.