Cine a fost Carl Gustav Jung? Fondatorul psihologiei analitice și urmașul lui Freud

Carl Gustav Jung, cunoscut simplu ca Carl Jung, a fost unul dintre cei mai importanți psihologi și psihiatri ai secolului al XX-lea. Prin faimoasele sale lucrări, a reușit să revoluționeze domeniul psihologiei pentru totdeauna.

Cu toții am auzit de Freud și de teoriile sale asupra psihicului uman, însă la fel de cunoscut, dacă nu chiar mai cunoscut și de succes, a fost elevul său, Carl Gustav Jung. Fondator al psihologiei analitice, Jung a schimbat radical ceea ce știm despre psihicul uman.

RomaniaTV

Nimeni nu scapă! Ce informare scrisă va primi toată lumea până cel târziu în 10 iunie

Observatornews.ro

Ce a găsit o româncă în camera de hotel din Egipt după ce a lăsat bacșiș

Cine a fost Carl Gustav Jung

Carl Gustav Jung (1875-1961) a avut o influență majoră asupra mișcării psihanalitice și este recunoscut drept un pionier care s-a îndepărtat de Freud și a creat o nouă direcție, cunoscută sub numele de psihologie analitică. De origine elvețiană, Jung era fiul unui pastor și a urmat studii de medicină, specializându-se în psihiatrie. După o perioadă petrecută la Paris, unde a studiat cu Pierre Janet, s-a întors la Zurich și a devenit medic șef la spitalul Burghölzli, un important centru de psihiatrie condus de Eugen Bleuler.

În 1907, Jung l-a cunoscut pe Sigmund Freud, iar între cei doi s-a format o relație profesională și personală puternică. Freud îl considera pe Jung moștenitorul său spiritual, cu atât mai mult cu cât acesta nu era de origine evreiască, ceea ce îl făcea mai acceptabil în contextul antisemitismului din acea perioadă. Deși relația lor era plină de admirație reciprocă, existau tensiuni subtile. Jung, deși inițial acceptase teoria freudiană a sexualității, nu a fost niciodată un adept convins al acesteia. Începând cu 1912, Jung s-a distanțat tot mai mult de Freud, iar această ruptură s-a oficializat în 1914, când Jung și-a dat demisia din funcțiile deținute în cadrul mișcării psihanalitice.

Cărțile Negre

După ruptura de Freud, Jung a traversat o perioadă dificilă, în care s-a confruntat cu propriul inconștient, experiență care a modelat profund viziunea sa asupra psihologiei. A renunțat la teoria freudiană a psihosexualității și și-a concentrat cercetările pe spiritualitate și esoterism. În centrul psihologiei analitice dezvoltate de Jung se află procesul de individuație, care reprezintă unirea conștientului cu inconștientul. De asemenea, Jung a introdus concepte inovatoare precum arhetipurile și inconștientul colectiv. El a contribuit semnificativ la interpretarea viselor, dezvoltând metoda amplificării și teoria planului subiectului, ilustrate în lucrări precum Psihologie și alchimie.

Pe lângă opera sa vastă, Jung a avut o viață interioară intensă și o relație complexă cu religia. Deși a fost crescut într-o familie profund religioasă, cu un tată pastor reformat, el a evoluat de la credința simplă a copilăriei la o certitudine spirituală profundă. Într-un interviu din 1959, Jung a mărturisit că, în loc să „creadă” în Dumnezeu, el „știa” de existența acestuia, subliniind că viața sa a fost o constantă căutare a răspunsurilor profunde legate de existența umană.

În anii maturității sale, Jung a avut o viziune clară asupra nevoii de a înțelege mai profund psihicul uman. El considera că schimbările psihologice majore sunt inevitabile și că omenirea are nevoie de o mai bună înțelegere a naturii umane. Potrivit lui Jung, omul reprezintă cel mai mare pericol pentru sine însuși, iar lipsa unui sens în viață este de nesuportat. De aceea, Jung sublinia necesitatea permanentă de simboluri, de recunoașterea păcatului, răului și a salvării, toate fiind părți esențiale ale psihicului uman.

Carl Gustav Jung (1875-1961) a avut o influență majoră asupra mișcării psihanalitice și este recunoscut drept un pionier care s-a îndepărtat de Freud și a creat o nouă direcție, cunoscută sub numele de psihologie analitică.