Cinci povești impresionante din istoria orașului Iași, scoase la iveală de un grup de cercetători – GALERIE FOTO

Cinci povești spectaculoase, din istoria orașului Iași, scoase la iveală de un grup de cercetători. Acestea reprezintă cele mai importante momente din dezvoltarea urbei moldave. Este vorba despre istoricul iluminatului, dezvoltarea urbană, meșteri și neguțători la granița dintre Orient și Occident sau Iașul – un oraș cosmopolit

Cinci povești spectaculoase, din istoria orașului Iași, scoase la iveală de un grup de cercetători. Aceștia colaborează cu Muzeul Municipal ”Regina Maria”. În studierea lor s-au implicat: Senica Țurcanu, Ina Chirilă, Mircea Ciubotaru, Laurențiu Rădvan, Marius Chelcu, Cătălin Turliuc, Alexandru Gorea și regretatul Sorin Iftimi. Acestea reprezintă cele mai importante momente din dezvoltarea urbei moldave. Este vorba despre istoricul iluminatului, dezvoltarea urbană, meșteri și neguțători la granița dintre Orient și Occident, Iașul la granița dintre Orient și Occident sau Iașul, un oraș cosmopolit

Stirile PROTV

Ucraina a lansat unul dintre cele mai mari atacuri cu drone asupra Moscovei

RomaniaTV

Cătălin Botezatu, la un pas de moarte. Celebrul designer a încercat să se SINUCIDĂ din dragoste

Străzile din Iași erau iluminate cu felinare cu lumânări, cu gaz și, mai apoi, cu lampadare electrice

Una dintre aceste istorioare se leagă de iluminat. Pentru orice oraș, strada a fost și este mijlocul fundamental de comunicare, suport pentru transport, dar și formă de socializare pentru locuitori.

”Iașii au cunoscut multe feluri de străzi, de la ulițele medievale (podurile) pavate cu bârne de lemn, care ies și azi la iveală prin numeroase locuri din centrul vechi, la străzile cu caldarâm din secolul al XIX-lea, la cele pavate cu piatră de bazalt sau granit, la străzile moderne de asfalt. Pentru a se circula în ordine, strada era iluminată, cu felinare cu lumânări, felinare cu gaz și apoi lampadare electrice. Modernitatea a adus și primele moduri noi de transport, publice, precum birjele conduse de vizitii muscali, apoi tramvaiele cu cai și, în fine, cele electrice. La sfârșitul epocii moderne, orașul va fi iluminat electric, prin intermediul uzinelor care apar la Palatul Universitar și Teatrul Național”, arată cercetătorii de la Muzeul Municipal.

Un exemplu este bariera de la Podul Verde, cu stâlpii de iluminat existenți în Iașul primei jumătăți de secol al XIX-lea, iar al doilea – al edificiilor laice care au fost electrificate pentru prima dată în Iași la sfârșitul secolului al XIX-lea: Palatul Universitar, Teatrul Național și Palatul Administrativ.

O altă poveste din istoria orașului Iași este dezvoltarea urbană

La fel ca alte orașe medievale și pre-moderne, Iașii au cunoscut vremuri de mare dezvoltare, dar și de criză. Istoria și evenimentele sale și-au lăsat marca asupra evoluției orașului, care a trecut prin perioade de creștere (sub Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Șchiopul, Vasile Lupu, Ghiculești și Moruzești), la fel cum a cunoscut și perioade mai puțin faste (precum în prima parte a secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea). Toate acestea sunt surprinse începând din 1739 în planurile orașului, trasate la început de ingineri topografi ruși sau veniți din Occident. Planurile surprind evoluția Iașilor și dinamica dezvoltării sale tot mai accentuate din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

”Dezvoltarea urbană a Iașului s-a aflat în deplin acord cu evoluția spirituală și religioasă a orașului. Prin bisericile sale, Iașul este un muzeu în aer liber, ctitoriile lui Ștefan cel Mare (Sf. Nicolae Domnesc), Petru Șchiopul (Galata), Miron Barnovschi (Barnovschi) sau Vasile Lupu (Trei Ierarhi și Golia), ca și alte lăcașuri importante ale cultului ortodox (Sf. Sava, Bărboi, Mitropolia) și ale altor culte și religii (bisericile armeană și catolică, Sinagoga Mare), marcând istoria orașului de-a lungul celor peste șase secole de existență”, mai arată istoricii de la ”Regina Maria”.

Meșteri și neguțători la granița dintre Orient și Occident

Ca oraș important al Moldovei, iar din secolul al XVII-lea capitală a țării, Iașii au fost un important centru economic. Fiind reședință a domnilor, în mod obligatoriu aici poposeau și își ofereau mărfurile negustori veniți uneori de la distanță, de dincolo de mare, din Orientul Apropiat, Crimeea, Grecia sau Istanbul, care vindeau produse fine și scumpe, stofe și mirodenii.

”La Iași, ei se întâlneau cu cei veniți dinspre Germania, Polonia, Transilvania, cu postavuri și obiecte prelucrate din metal, dar și cu cei din Rusia, cu blănuri scumpe de animale sălbatice, mult căutate și apreciate de domni și boieri. Unele din aceste produse erau prelucrate de meșterii din oraș, la fel cum mulți meșteri răspundeau cererii de mărfuri locale. Grupați în bresle, întâlnim aici blănari, croitori, cizmari, abăgeri, băibărăcari, tălpălari, dar și măcelari, brutari, pietrari și chiar și cei ce cântau la instrumente erau adunați în breasla lor, a lăutarilor. O lume pestriță, cu obiceiuri și practici proprii, specifică lumii urbane de la graniță, dintre Est și Vest, dintre medievalitate și modernitate”, arată cercetătorii.

Pentru a înlesni comerțul, în Iași și în marile orașe existau zarafii, schimbătorii de bani.

O lume apune, alta răsare! Iașul, la granița dintre Orient și Occident

În calitate de capitală a Moldovei, Iașii au reprezentat un centru de atracție pentru elita țării, boierimea. Secolul al XVIII-lea este secolul de apogeu al acestei lumi tot mai influențată de Orient, pe fondul accentuării dominației Porții. Împreună cu domnii numiți de sultan dintre neamurile influente din Fanar, în țară vin tot mai mulți greci, albanezi și turci, care își lasă amprenta asupra elitei locale, tot mai mozaicată, care receptează mai ușor modele țarigrădene la nivel de mentalități, obiceiuri și vestimentație.

”În oraș se ridică tot mai multe case de piatră, dar inițial concepute după moda de la Istanbul, ulterior adaptate după stiluri occidentale, introduse pe filieră rusească. Acum se introduce aprovizionarea cu apă, cu un sistem însă amenajat ca în capitala otomană. O lumea la răscruce, care se va lăsa greu ademenită de influențele venite dinspre Vest, care, pe măsură ce ne apropiem de 1800, își va pune tot mai mult amprenta. Prima jumătate a secolului al XIX-lea impune moda occidentală și noi mentalități”, arată istoricii.

Iașul – un oraș cosmopolit

De la început, Iași au fost un oraș amestecat etnic. În primele două secole, armenii, ungurii, germanii, probabil și rutenii, formau comunități semnificative, cu mahalale și străzi proprii, lor alăturându-li-se – după jumătatea secolului al XVI-lea – greci, albanezi, sârbi, evrei și lipoveni, concentrați în anumite locuri din oraș sau amestecați cu restul populației de români.

”De asemenea, grupuri de țigani locuiau în apropierea curții domnești, dar și împrăștiați prin oraș. Surse istorice diverse înregistrează acest extraordinar amestec etnic, care dădea farmec Iașilor de odinioară. De la mai multe din aceste comunități au supraviețuit până astăzi lăcașurile de cult, mărturii durabile ale viețuirii lor pe aceste meleaguri, pentru a reprezenta obiceiurile, tradițiile și portul tradițional, portul popular al evreilor, armenilor, rușilor lipoveni, grecilor și țiganilor , dublat de o proiecție care valorifică imagini vechi, muzică și dansurile populare, ca o marcă a identității fiecărui grup etnic în parte”, au conchis specialiștii de la Muzeul Municipal ”Regina Maria” din Iași.

Așadar, aceste cinci povești impresionante evocă momentele cheie în istoria orașului Iași din ultimele secole.