„Cina cea de taină” din Milano. Simbolismul din spatele picturii

„Cina cea de taină” din Milano este una dintre cele mai renumite și influente opere de artă din istoria occidentală, realizată de marele artist renascentist Leonardo da Vinci. Acest tablou mural, pictat între 1495 și 1498, se află în refectoriul mănăstirii Santa Maria delle Grazie din Milano, Italia.

Lucrarea este faimoasă nu doar pentru măiestria artistică, ci și pentru interpretarea inovatoare a unei temei religioase clasice. „Cina cea de taină” din Milano reprezintă momentul în care Iisus Hristos anunță că unul dintre discipolii săi îl va trăda, un episod central din Evanghelii.

Stirile PROTV

Autoritățile au trimis un elicopter în localitatea Țăndărei. Peste 200 de polițiști și jandarmi au descins în mai multe case

RomaniaTV

Mugur Isărescu anunţă când vom avea salarii în euro. Primul mesaj oficial în noul mandat de la BNR despre schimbarea banilor

Informații despre „Cina cea de taină” din Milano

„Cina cea de taină” a fost comandată de Ludovico Sforza, ducele de Milano, care era patron al artelor și un susținător important al lui Leonardo da Vinci. Lucrarea a fost realizată pe peretele unei săli de mese a mănăstirii dominicane din Santa Maria delle Grazie, un loc semnificativ pentru familia Sforza, deoarece multe dintre acțiunile lor caritabile și religioase erau legate de acest loc.

15:44, 17 Sep 2024

FOTOCine a fost Corneliu Zelea Codreanu? Temutul lider al Mișcării Gărzii de Fier, asasinat din ordinul lui Carol al II-lea

14:52, 17 Sep 2024

FOTODante Alighieri, creatorul operei „Divina Comedie”, opera monumentală a Evului Mediu. Ce reprezentau de fapt cele nouă cercuri ale iadului?

Leonardo da Vinci nu era cunoscut doar ca pictor, ci și ca un adevărat om de știință și inginer al timpului său. A fost un artist inovator, care a experimentat cu tehnici și stiluri noi în fiecare operă. În cazul „Cinei celei de taină”, el a decis să folosească o tehnică experimentală de frescă, aplicând vopsele pe peretele uscat, în loc să picteze pe tencuiala umedă, cum era obișnuit. Aceasta i-a permis să obțină detalii mai precise și să creeze efecte subtile de lumină și umbră, dar a avut și consecințe pe termen lung asupra stării de conservare a lucrării.

„Cina cea de taină” îl înfățișează pe Iisus așezat în mijlocul mesei, înconjurat de cei doisprezece apostoli. Momentul surprins este cel în care Iisus anunță că unul dintre discipolii săi îl va trăda, ceea ce declanșează reacții de șoc și confuzie în rândul apostolilor. Leonardo a fost un maestru al redării emoțiilor umane și a reușit să capteze expresii diferite pentru fiecare apostol, reflectând individualitatea și starea lor de spirit în acel moment crucial.

Compoziția este organizată în grupuri de câte trei apostoli, fiecare grup având o dinamică proprie. În partea dreaptă a lui Iisus, se află Iuda, Petru și Ioan. Iuda este reprezentat în umbră, o tehnică subtilă prin care Leonardo sugerează rolul său de trădător. Acest detaliu îl deosebește de ceilalți apostoli, dar nu printr-o postură excepțională, ci prin expresia feței și modul în care este izolat de lumină.

Un alt aspect notabil al picturii este perspectiva, Leonardo a folosit o tehnică ingenioasă de perspectivă liniară, cu punctul de fugă plasat chiar în centrul capului lui Iisus. Acest lucru atrage privirea direct spre figura lui Hristos, subliniind importanța sa centrală în compoziție.

Tehnica și starea de conservare

Din păcate, tehnica experimentală folosită de Leonardo a avut consecințe negative asupra durabilității operei. La scurt timp după ce a fost finalizată, pictura a început să se deterioreze. Problemele au fost amplificate de condițiile de umiditate și de intervențiile nereușite de restaurare de-a lungul secolelor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mănăstirea a fost grav afectată de bombardamente, iar o parte din acoperișul sălii de mese a fost distrus. Totuși, „Cina cea de taină” a supraviețuit, deși într-o stare fragilă.

De-a lungul anilor, au fost realizate mai multe încercări de restaurare. Ultima restaurare majoră, finalizată în 1999, a fost una extrem de minuțioasă și a durat peste 20 de ani. Restauratorii au îndepărtat straturile de restaurări anterioare și au încercat să readucă la lumină detaliile originale ale picturii, păstrând însă ceea ce mai rămăsese din lucrarea originală a lui Leonardo.

În ceea ce privește simbolismul, Iuda este singurul dintre apostoli care își ține mâna pe masă și strânge o pungă cu bani, sugerând cele 30 de arginți pe care i-a primit pentru trădarea lui Iisus. Este interesant că Leonardo l-a plasat pe Iuda la masă alături de ceilalți, spre deosebire de alte reprezentări unde acesta este separat, accentuând astfel complexitatea interacțiunilor umane.

O teorie populară, legată în special de cartea și filmul „Codul lui da Vinci”, susține că figura din dreapta lui Iisus ar fi Maria Magdalena, nu Ioan, ceea ce ar sugera o reinterpretare a relației dintre cei doi. Totuși, majoritatea istoricilor de artă resping această ipoteză, argumentând că stilul renascentist portretiza frecvent discipolii tineri cu trăsături delicate.

Deși este un tablou mural, acesta are dimensiuni considerabile, măsurând aproximativ 4,6 metri înălțime și 8,8 metri lungime.

„Cina cea de taină” din Roma rămâne una dintre cele mai analizate opere de artă din lume, fiind un exemplu al geniului creativ al lui Leonardo da Vinci și o capodoperă a artei renascentiste.