Chistul arahnoidian. Simptomele, diagnosticul și tratamentul acestui chist cerebral

Chistul arahnoidian este cel mai comun tip de chist cerebral. Acestea nu sunt tumori, ci chisturi umplute cu lichid cefalorahidian (un lichid transparent care înconjoară creierul și măduva spinării). Majoritatea oamenilor care au chisturi arahnoidiene se nasc cu ele. De asemenea, se dezvoltă în caz de leziuni la cap, meningită sau intervenții chirurgicale la nivelul creierului.

Care sunt simptomele chistului arahnoidian

Medicii nu sunt siguri de cauza apariției acestor chisturi. Cu toate acestea, ele ar putea fi provocate de leziuni ale membranei arahnoidiane, una dintre straturile de protecție care înconjoară creierul și măduva spinării. Deoarece de obicei nu prezintă simptome, este dificil de spus cât de comune sunt. Se estimează că aproximativ 3 din 100 de copii din Statele Unite au astfel de chisturi, iar bărbații sunt de 4 ori mai predispuși decât femeile.

Stirile PROTV

Stațiunea din România ale cărei ape minerale sunt comparabile cu Karlovy Vary sau Vichy. Puțini români îi știu valoarea

RomaniaTV

Reacţia absolut fabuloasă a unui român din Germania când a auzit muzică românească într-un autobuz: Am crezut că l-am auzit pe Dumnezeu

În majoritatea cazurilor, chisturile arahnoidiene nu cauzează probleme. S-ar putea nici să nu afli că ai un astfel de chist, decât dacă medicul te examinează pentru o altă problemă, precum o criză epileptică sau o leziune la cap. Cu toate acestea, uneori, chisturile pot deveni suficient de mari încât să exercite o presiune asupra creierului, măduvei spinării sau asupra unui nerv cranian, ceea ce poate duce la diverse simptome. Simptome apar de obciei încă din copilărie, și variază de la ușoare la severe, în funcție de mărimea și localizarea chistului.

Printre cele mai comune simptome regăsim dureri de cap, grețuri, vărsături, oboseală și letargie, crize epileptic, umflături la cap sau pe coloana vertebrală, intârzieri în dezvoltarea copiilor, probleme hormonale, precum pubertate timpurie, mișcări necontrolate ale capului, probleme de vedere și acumularea de lichid în creier (hidrocefalie). Rareori, prezența chisturilor se poate manifesta prin slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului (hemipareză). O altă complicație rară la copii este creșterea excesivă a capului (macrocefalie).

Diagnostic și tratament

Pentru diagnosticarea chistului arohnoidian, medicul va efectua o tomografie computerizată sau o examinare prin rezonanța magnetică a creierului. Acestea vor ajuta la localizarea și identificarea mărimii chistului. Medicii tratează chisturile arahnoidiene prin intervenții chirurgicale la nivelul creierului. Tipul de intervenție chirurgicală recomandat depinde de gravitatea chistului și de modul în care afectează creierul sau măduva spinării. Scopul este de a drena lichidul din chist pentru a reduce presiunea asupra țesuturilor înconjurătoare. Dacă chistul este prea mic și nu provoacă simptome, intervenția chirurgicală ar putea să nu mai fie necesară.

Drenajul reprezintă o procedură prin care neurochirurgul înțeapă chistul cu un ac mic pentru a drena lichidul. Sau poate opta pentru o procedură de drenaj prin găurirea osului cranian pentru a reduce presiunea cauzată de acumularea de lichid. Deși este o procedură rapidă și simplă, prin această metodă există șanse mai mari ca chistul (și simptomele) să reapară. Discectomia endoscopică este o altă procedură prin care chirurgul introduce în apropierea chistului, printr-o tăietură mică, un endoscop pentru a permite lichidului cefalorahidian să se scurgă. Prin această metodă, riscul ca lichidul să reapară este minim. Craniotomia presupune ca chirurgul să deschidă craniul pentru a ajunge la chist. Poți opta pentru această procedură dacă dimensiunea sau localizarea acestuia face imposibilă disectomia endoscopică.

Chisturile arahnoidiene care nu provoacă simptome nu necesită tratament. Cu toate acestea, dacă observi simptome, anunță un medic cât mai curând posibil. Dacă un chist simptomatic este lăsat netratat, acesta poate crește în mărime, sau să înceapă să sângereze. Aceste lucruri pot duce la deteriorări permanente ale nervilor din măduva spinării sau creier.