Cel mai bun antibiotic pentru sinuzită cronică. Cum evoluează boala dacă nu este tratată la timp

Tot mai mulți pacienți doresc să identifice cel mai bun antibiotic pentru sinuzită cronică. Sinuzita este o boală care este asociată cu un proces inflamator în membrana mucoasă a sinusurilor maxilare. Boala este de natură infecțioasă. Antibioticele pentru sinuzita la adulți sunt folosite ca unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru această boală.

Esența bolii constă în încălcarea ieșirii secretului produs de membrana mucoasă din cauza unui proces inflamator în sinusuri. Secreția acumulată este transformată în puroi de către bacterii, după care bacteriile încep să se înmulțească. Treptat, membrana mucoasă se inflamează și infectează țesuturile și organele învecinate. Dacă boala este lăsată netratată, aceasta poate căpăta o formă cronică.

Stirile PROTV

Mesaj RO-Alert în Tulcea din cauza războiului din Ucraina: Populația, avertizată că ar putea cădea obiecte din spațiul aerian

RomaniaTV

Ronald Gavril i-a dat peste bot lui Reghecampf! Este scandal mare între cei doi cocoşi din cauza Anamariei Prodan!

Cel mai bun antibiotic pentru sinuzită cronică. Simptomele bolii și cauzele acesteia

Simptomele nu sunt prea diferite de cele ale răcelii obișnuite. Pacientul suferă de febră, dureri de cap, scurgere excesivă de mucus și puroi din pasajele nazale precum și durere în frunte și în jurul ochilor.

De asemenea, multe persoane suferă de sensibilitate facială. Simptomele pot fi subtile, dar dacă resimțiți disconfort în zona sinusurilor maxilare combinat cu dureri de cap și dificultăți de respirație, merită să vizitați o clinică.

Tratamentul sinuzitei cu antibiotice este eficient indiferent de tipul de agent cauzal. Antibacteriile ajută la ameliorarea afecțiunii într-o perioadă scurtă de timp. Acestea vin sub diferite forme, de la capsule la picături și injecții.

Cum acționează medicamentele asupra bacteriilor? Ce pastile sunt considerate a fi cele mai puternice

Antibioticele de diferite tipuri și acțiuni sunt recomandate pentru a fi incluse într-un regim de tratament al sinuzitei. Penicilinul este utilizat în majoritatea cazurilor, deoarece are efecte secundare minime și este destul de ușor de tolerat de către adulți. Cu toate acestea, medicamentele pot prezenta ineficiență împotriva bacteriilor care au dezvoltat rezistență la acest tip de microorganisme.

Amoxicilina și Augmentin sunt cele mai populare în tratarea bolii. Macrolidele sunt recomandate atunci când penicilinele nu pot fi tolerate. Cefalosporinele sunt antibioticele „puternice” folosite în cazul bolilor grave. Acestea pot fi utilizate și în cazul în care alte medicamente nu au avut efectul dorit.

Fluorochinolonele sunt medicamente produse pe cale sintetică care au principalul avantaj că multe bacterii nu au reușit încă să dezvolte rezistență la ele. Cele mai populare dintre acestea sunt, moxifloxacina, ofloxacina și levofloxacina. Aceste medicamente nu sunt recomandate dacă aveți o boală gastrointestinală, deoarece ingredientele lor active pot afecta mucoasa.

Cum să tratezi inflamația sinusurilor maxilare? Sfatul medicilor

Triaxona este eficientă, dar nu se utilizează în timpul sarcinii și în timpul alăptării. Farmacologia oferă astfel de antibiotice pentru tratamentul local al zonelor afectate ale mucoasei în sinuzita maxilară Isofra este un medicament care distruge focarele de acumulare bacteriană în căile respiratorii.

Medicamentele care sunt recomandate atunci când nu sunt disponibile alte antibiotice s-au dovedit a fi eficiente. Acestea sunt utilizate pentru a trata inflamația sinusurilor maxilare. Azitromicina are efect asupra majorității bacteriilor cunoscute. Medicamentul este bine absorbit în sânge și are puține efecte secundare. Cu toate acestea, nu este recomandat pacienților cu probleme hepatice sau cu reacții alergice.

Eritromicina este un medicament destul de cunoscut care este considerat unul dintre cele mai bune antibiotice pentru sinuzita cronică. Acesta poate fi folosit dacă sunteți alergic la penicilină, dar funcționează la fel de bine ca și omologii săi. Efectele secundare afectează sistemul gastrointestinal și ficatul.