Lacul Baikal nu este doar cel mai adânc, ci și cea mai mare rezervă de apă dulce din lume, cu aproximativ 23.000 de kilometri cubi de apă. Acesta se află între munții care formează o vale rift în estul Rusiei și este, de asemenea, a treia întindere de apă ca mărime din Asia, după Marea Caspică și Lacul Aral.
Locația și importanța lacului Baikal
Format într-o depresiune tectonică în urmă cu milioane de ani, Baikal a fost odată mult mai adânc, cu o adâncire de aproximativ 2.000 de metri. De-a lungul mileniilor, aluviunile depuse pe fundul lacului au ridicat adâncimea sa la valoarea actuală. Lacul este cunoscut și sub numele de “Galapagosul Rusiei” datorită biodiversității sale remarcabile, fiind unul dintre cele mai bogate ecosisteme de apă dulce de pe planetă.
Apa limpede și pură a lacului Baikal adăpostește peste 3.700 de specii de plante și animale, dintre care aproximativ 80% sunt endemice, adică nu se găsesc în nicio altă parte a lumii. Acest lucru face ca Baikal să fie deosebit de important pentru studiile evoluționare și ecologice. Datorită izolației sale și a adâncimii mari, lacul are o faună și floră extrem de diversificată și bine conservată.
Geologie și formare
Baikal este considerat a fi cel mai vechi lac din lume, având o vârstă de cel puțin 25 de milioane de ani. Formarea sa a început prin fracturarea și mișcarea scoarței terestre, iar lacul s-a lărgit treptat datorită cutremurelor și eroziunii. De-a lungul perioadei terțiare, între 66 milioane și 2,6 milioane de ani în urmă, lacul a fost influențat de topirea ghețarilor și de diverse procese tectonice.
Unii geofizicieni sugerează chiar că Baikal ar putea fi un „ocean în formare”, deoarece țărmurile lacului se îndepărtează anual cu aproximativ 2 cm, similar cu ritmul în care Africa și America de Sud se separă.
Aceste mișcări tectonice continuă să adâncească și să mărească lacul, iar cutremurele din regiune, care pot ajunge la 2.000 pe an, contribuie la această transformare.