Ceai de coada calului. Iată cum se prepară băutura cu efecte miraculoase asupra sănătății

Ceaiul de coada calului are efecte nemaîntâlnite în tratarea a numeroase afecțiuni. Printre acestea se regăsesc afecțiunile stomatologice, osteoporoza, astmul, afecțiunea arterială și chiar bolile canceroase.

Coada calului este planta renumită cu cea mai mare concentrație de siliciu, un mineral extrem de benefic pentru sănătatea organismului. În componența acestei plante se află mai multe substanțe active, printre care se numără: oxid salicic (5-7%), gluteolină, nicotină, palustrină și palustridină, fitosterină, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenți în fracțiunea lipidică. Principiile active din coada-calului au acțiune antimicrobiană, antiseptică, antiinflamatoare, măresc rezistența țesutului conjunctiv, activează circulația locală.

RomaniaTV

Bunicii aşteaptă a 13-a pensie după Paşte. Câţi bani în plus vin pe card, trebuie tipărite noi taloane

Observatornews.ro

O nouă materie de studiu în programa elevilor din clasele primare, din toamnă. Ar putea fi introdusă şi la liceu

Planta de coada calului este indicată atât pentru uzul intern, sub formă de ceai cu acțiune diuretică, cât și extern, sub formă de comprese și băi. Iată cum se prepară această băutură miraculoasă.

14:11, 11 Apr 2025

FOTO Ceaiuri interzise în sarcină – Iată de ce trebuie să acorzi o atenție deosebită lichidelor consumate în această perioadă

Ceai de coada calului. Mod de preparare

Pentru infuzie de coada calului sunt necesare o linguriță de plantă uscată și 200 ml de apă. Se lasă apa la clocotit și peste se pune planta uscată. Se lasă la infuzat pentru 1 – 15 minute. Din acest ceai se pot bea până la două căni pe zi.

Efecte extraordinare le are și consumul pulberii de coada-calului. Acesta se obține prin măcinarea plantei uscate, putându-se administra câte o linguriță, de trei sau patru ori pe zi. Pulberea este benefică în cazul hemoragiilor, anemiilor posthemoragice, dar și în consolidarea oaselor și dinților și prevenirea bolilor cardiovasculare.

Ceai coada calului – beneficii

Pentru uz intern, planta de coada calului înlătură pieterele la rinichi, tratează afecțiunile stomatologice, tratează infecții precum stafilococul auriu, ajută la întărirea firului de păr și a unghiilor, tratează astmul și insuficiențele respiratorii. De asemenea, este un excelent adjuvant în stările de depresie, stres sau oboseală.

Pentru uz extern, este indicată gargara cu ceai de coada calului, care ajută la tratarea amigdalitei. Totodată, calmează arsurile, eczemele și diferite afecțiuni ale pielii, prin aplicarea de comprese cu ceai. Nici acneea nu rezistă în fața acestui tratament, de aceea este recomandată aplicarea unor comprese pe locurile afectate. De precizat este că, în cazul unei forme agresive de acnee, este necesar un consult de specialitate.

Ceai de coada calului – contraindicații

Coada calului este contraindicată pentru cei care prezintă următoarele afecțiuni:

Alcoolism – din cauza incidenței deficitului de tiamină din consumul excesiv de alcool;

Sarcina sau alăptarea – nu există suficiente dovezi clinice care să demonstreze siguranța utilizării cozii calului în timpul sarcinii sau alăptării;

Diabetul – se consideră că această plantă scade glicemia și poate duce la niveluri periculoase de zahăr din sânge la diabetici;

Hipokalemia (nivel scăzut de potasiu) – efectul diuretic al cozii de cal poate elimina prea mult potasiu din organism, deoarece elimină lichidele, ducând la niveluri scăzute de potasiu

Așa cum se întâmplă în cazul oricărui remediu naturist sau farmaceutic, și coada calului poate provoca reacții adverse. Astfel, dacă este consumat în exces și pe termen lung, poate provoca deficit de vitamina B1, din cauza unei enzime conținute de plantă, numită tiaminaza. Această enzimă descompune tiamina (vitamina B1), ceea ce o face inutilă si poate duce la deficiență de tiamină.