Cea mai frumoasă rugăciune a fost scrisă de Mihai Eminescu! Papa Ioan al II-lea s-a emoționat când a citit-o pentru prima dată

Rugăciunea neștiută a lui Mihai Eminescu, care l-a impresionat și pe Papa Ioan al II-lea, a fost scrisă de poet în anul 1872, într-o perioadă foarte grea și întunecată pentru poet.

Mihai Eminescu a scris Rugăciunea la o vârstă foarte fragedă, având doar 22 de ani. Poetul trecea atunci printr-o perioadă foarte grea, el se lupta atât cu propriul său sine încercând să-și găsească identitatea, dar avea și mari dificultăți financiare și probleme de sănătate. Cu toate acestea, a dăruit lumii una dintre cele mai frumoase rugăciuni.

Semnificația Rugăciunii

Chiar dacă puțini sunt cei care au auzit de Rugăciunea lui Mihai Eminescu, versurile acestea au fost recitate în limba română de către Papa Ioan al II-lea la Vatican. Genialitatea, dar și spiritualitatea lui Mihai Eminescu vor dăinui peste ani. Spiritul său înfocat, dar totuși plin de durere, a reprezentat pentru români o gură de aer curat. El a reușit în doar 39 de ani de viață să ne ofere cele mai frumoase și mărețe strofe pe care le-am avut până acum.

RomaniaTV

Apare moneda de 1 leu în România. BNR anunţă că este disponibilă pe piaţă din 7 iulie 2025

Observatornews.ro

Locul din inima Bucovinei care atrage turiştii ca un magnet pe timp de caniculă. Chiar şi străinii l-au găsit

Poezia „Rugăciune” a lui Mihai Eminescu este una dintre creațiile sale remarcabile, încărcată de profunzime și emoție, ce reflectă căutarea spirituală a poetului. În această poezie, Eminescu explorează relația omului cu divinitatea și căutarea sensului în mijlocul haosului și incertitudinii vieții.

Prin intermediul versurilor sale, Eminescu transmite dorința umană de a găsi lumină și liniște în mijlocul întunericului și neliniștii. Poezia începe cu o invocare solemnă către Dumnezeu, exprimând nevoia de protecție și ghidare în fața greutăților vieții. Versurile sunt încărcate de o profundă emoție și devotament, iar tonul solemn și ritmul plin de reverență contribuie la crearea unei atmosfere sacre.

În timp ce poezia progresează, Eminescu explorează teme precum trăirea umană, suferința și căutarea înțelepciunii divine. Versurile reflectă starea interioară a poetului, tulburată de întrebări existențiale și dorința de a găsi răspunsuri în credință și încredere în divinitate.

Un aspect remarcabil al poeziei „Rugăciune” este capacitatea lui Eminescu de a crea imagini vii și puternice prin intermediul cuvintelor. Metaforele și simbolurile folosite de poet adâncesc înțelesurile poeziei și îi conferă o dimensiune universală, accesibilă și relevată prin timp.

Rugăciunea – cea mai frumoasă rugă către Dumnezeu scrisă de Mihai Eminescu

„Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!” (Mihai Eminescu, „Rugăciune”)

Poezia „Rugăciunea” este o capodoperă a literaturii române, Mihai Eminescu transmite nu doar frumusețea limbajului și talentul poetic, ci și profunzimea gândurilor și experiențelor sale spirituale. De-a lungul timpului, această creație va continua să captiveze și să inspire generații, dăinuind ca simbol al căutării omenirii de sens și lumină în întunericul existenței.