Ce trebuie să știi despre Borrelia burgdorferi. Bacteria responsabilă de boala Lyme

Borelioza, cunoscută și sub denumirea de boala Lyme sau boala mușcăturii de căpușă, este cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, care este transmisă oamenilor prin mușcătura de căpușă. Borrelia burgdorferi este microorganismul responsabil de dezvoltarea bolii Lyme. Această bacterie a fost identificată în anul 1982 de către Willy Burgdorfer și este clasificată în grupul taxonomic al spirochetelor.

Transmiterea la oameni se realizează prin mușcătura de căpușe infectate (Ixodes ricinus în Europa și Ixodes scapularis în Statele Unite). Borrelia burgdorferi, Borrelia garinii și Borrelia afzelii sunt cei mai relevanți agenți patogeni umani și fac parte din specia genului Borrelia burgdorferi.

Stirile PROTV

Cod portocaliu și galben de viscol şi vânt în mai multe zone din țară. Care sunt județele afectate de vreme rea. HARTĂ

RomaniaTV

ȘOC! Victor Cornea a părăsit-o pe Andreea Bălan chiar în ziua de Crăciun. Anunțul făcut de sportiv

Bacteria Borrelia burgdorferi. Simptomele bolii Lyme

În stadiul inițial, infecția poate să nu prezinte simptome sau să manifeste doar simptome minime, uneori trecând neobservată. Unele persoane pot să aibă simptome asemănătoare gripei sau să dezvolte o erupție cutanată caracteristică la câteva săptămâni după mușcătura de căpușă. Simptomele de tip gripal apar de obicei în lunile cu vreme caldă, fiind o perioadă neobișnuită pentru gripă.

Erupția cutanată se prezintă sub forma unei leziuni inelare roșii, cunoscută sub numele de eritem migrans, care crește progresiv în dimensiuni de la o zi la alta. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) definește această erupție ca fiind inițial sub forma unui punct roșu, care se extinde în decursul a câtorva săptămâni până când devine o leziune rotundă de cel puțin 5 cm în diametru. Un punct roșu apărut după câteva ore de la mușcătura de căpușă este una dintre cele mai obișnuite reacții ale organismului. Apariția erupției cutanate în locul mușcăturii este numită leziune primară.

Leziunile secundare multiple pot apărea ca răspuns la infecția în sine, fără legătură directă cu mușcătura. Ansamblul acestor leziuni este caracteristic bolii Lyme. Erupția cutanată poate avea formă ovală sau rotundă (circulară). Pe măsură ce crește, erupția cutanată poate rămâne roșie sau poate păli în centru, uneori dezvoltând o leziune cu aspect de „semn de tras la țintă”, cu cercuri roșii concentrice alternând cu cercuri de piele sănătoasă. Netratate, simptomele infecției primare pot dispărea de la sine în câteva săptămâni, dar erupția cutanată poate să reapară la nivelul pielii.

Posibile complicații și tratament

După stadiul inițial, pot apărea simptome suplimentare, semn că infecția s-a răspândit la organele interne. Astfel, paralizia nervului facial poate determina asimetria mușchilor feței în general. Uneori se poate remite de la sine, chiar și fără tratament. Meningita poate provoca dureri de cap, febră și rigiditate a gâtului. Inflamația nervilor poate cauza amețeli și furnicături resimțite la nivelul mâinilor și picioarelor. Edemul și inflamațiile la nivel cerebral (encefalita) pot provoca dificultăți de învățare, confuzie și demență.

Episoadele intermitente de artrită pot dura aproximativ o săptămână și afectează încheietura mâinii sau genunchii. Acestea pot reveni timp de mai multe luni consecutiv, iar în absența tratamentului, 1 din 10 persoane afectate pot dezvolta artrită persistentă a genunchilor. Ocazional, boala Lyme se poate manifesta prin artrită acută la nivelul genunchilor fără un istoric de erupție cutanată sau alte acuze osteoarticulare. Inflamația structurilor cardiace poate duce la tulburări de ritm cardiac.

În țările cu o rată ridicată a bolii Lyme, se desfășoară campanii de informare pentru conștientizarea acestei afecțiuni. Se știe că trebuie evitate anumite zone împădurite, în aria de răspândire a căpușelor, pentru a preveni infecția. Căpușele sunt prezente în număr mic în apropierea zonelor urbane.

Medicii recomandă ca după infectarea cu bacteria Borrelia burgdorferi, în stadiile incipiente ale bolii Lyme, un tratament cu antibiotice precum doxiciclina, penicilina sau eritromicina. Pentru stadiile avansate ale bolii Lyme, cele care implică afectare neurologică, cardiacă sau articulară, este recomandată internarea și administrarea de antibiotice intravenoase.