Ce sunt stilurile de atașament? Cum acestea ne afectează și influențează viața relațională

Ce sunt stilurile de atașament și cum îți dictează acestea modul în care îți alegi partenerul și cum te vei înțelege cu partenerii tăi.

Stilurile de atașament au apărut conform teoriei atașamentului, dezvoltată în secolul XX de psihanalistul John Bowlby. Află în rândurile următoare despre legătura dintre copilăria ta și modul în care îți alegi partenerul.

Stilurile de atașament

Teoria atașamentului, dezvoltată în secolul XX de psihanalistul britanic John Bowlby, explică modul în care conexiunile emoționale formate în copilărie influențează relațiile din viața adultă. Conform acestei teorii, atașamentul reprezintă o legătură psihologică durabilă între ființele umane, cu rădăcini în primii ani de viață. Deși stilurile de atașament își au originile în copilărie, ele pot evolua de-a lungul timpului. Este important de înțeles că tipul de relație format cu părintele sau figura de atașament din copilărie ne influențează toate relațiile ulterioare, fie ele de prietenie, profesionale sau de cuplu.

RomaniaTV

Carmen Șerban, total schimbată în urma operațiilor estetice. Arată cu 20 de ani mai tânără / GALERIE FOTO

Observatornews.ro

8 zile libere pentru români, în această primăvară. Calendarul minivacanţelor 2025

Căutăm, în mod inconștient, familiaritatea din relațiile noastre timpurii, motiv pentru care suntem atrași de persoane care ne amintesc de figurile de atașament din copilărie. Atașamentul are un impact major asupra felului în care ne dezvoltăm și trăim toate relațiile noastre, nu doar cele romantice.

Există patru stiluri de atașament care se formează în copilărie și se reflectă în viața de adult. Primul stil, cel sigur, descrie o persoană care este capabilă să își accepte vulnerabilitatea și să se deschidă emoțional în relații. Un adult cu un atașament sigur își exprimă deschis emoțiile și nevoile, având o stimă de sine sănătoasă și relații bazate pe încredere și intimitate. Această persoană nu depinde de partener pentru a-și satisface toate nevoile emoționale, ci privește relația ca un suport în propria dezvoltare. În copilărie, acești indivizi au avut părinți care i-au încurajat să-și exprime emoțiile și să se simtă în siguranță din punct de vedere emoțional.

Stilurile se pot schimba pe parcursul timpului

Al doilea stil, atașamentul evitant, se manifestă prin refuzul de a se implica în relații emoționale apropiate. Un adult cu acest stil de atașament evită intimitatea emoțională și preferă relațiile superficiale sau de scurtă durată. Aceștia pot avea dificultăți în a discuta despre emoțiile lor, în special despre cele negative, precum teama sau furia. În copilărie, acest tip de individ nu a fost încurajat să își exprime nevoile emoționale și a simțit o anumită distanțare față de părinți.

Al treilea stil, atașamentul anxios, este caracterizat de o teamă constantă de abandon. Persoanele cu acest stil de atașament se implică emoțional, dar trăiesc în permanență cu teama de a pierde partenerul. Ele devin dependente de asigurările celuilalt și, în situații de incertitudine, pot deveni geloase sau posesive. Această frică de abandon își are rădăcinile în copilărie, atunci când părinții fie au fost indisponibili emoțional, fie au creat un mediu nesigur pentru copil.

Stilul de atașament ambivalent combină trăsături ale atașamentului anxios și evitant. Persoanele cu acest stil simt nevoia de atenție și validare, dar, în același timp, evită să își exprime vulnerabilitatea. În copilărie, aceste persoane au avut părinți parțial disponibili emoțional, lucru care a creat confuzie și frustrare.

Dezvoltarea unui stil de atașament sigur poate transforma calitatea vieții. Odată ce ne înțelegem adevăratele nevoi emoționale și învățăm să ne acceptăm vulnerabilitatea, devine mai ușor să ne conectăm cu ceilalți.