Ce sunt „onania“ si „malahia“, doua pacate mentionate in Biblie, pe care Biserica le pedepseste aspru

In paginile Bibliei se regasesc pasaje care vorbesc despre pacate sau patimi de natura sexuala si despre modul in care divinitatea ii pedepsea pe cei care le savarseau. Onania si malahia au fost dintotdeauna teme pe care Biserica le-a abordat intr-un mod categoric.

In cartea Facere – Vechiul Testament – regasim la capitolul 38 istorioara lui Onan, care este pus sa se casatoreasca cu sotia fratelui sau si sa aiba copii cu aceasta. In lumea iudaica, aceasta casatorie se chema „de levirat“ si se infaptuia in cazul in care un barbat casatorit murea inainte de a avea mostenitori. In acest caz, fratele barbatului, daca era necasatorit, trebuia sa o ia pe vaduva de sotie si sa aiba cu aceasta copii.

Stirile PROTV

Ucraina a lansat unul dintre cele mai mari atacuri cu drone asupra Moscovei

RomaniaTV

Cătălin Botezatu, la un pas de moarte. Celebrul designer a încercat să se SINUCIDĂ din dragoste

„Atunci a zis Iuda catre Onan: Stiind insa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea, cand intra la femeia fratelui sau, el varsa samanta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. Ceea ce facea el era rau inaintea lui Dumnezeu si l-a omorat si pe acesta“, se relateaza in Cartea Facere.

Asadar, pedeapsa pentru pacatul lui Onan a fost moartea, iar de atunci incolo, o astfel de practica s-a numit „onanie”. Insa, multi parinti ai Bisericii, in istorie, au ajuns sa confunde onania cu masturbarea sau malahia, un alt pacat pedepsit aspru.

„Onan practica de fapt coitus interruptus, nu masturbarea. Specialistii sustin ca abia pe la inceputul secolului al XVIII-lea s-a produs confuzia intre cele doua actiuni… Iudaismul si crestinismul au interzis cu strictete onanismul, termen care numeste acte sexuale care nu au ca finalitate procreatia (masturbarea, coitus interruptus etc.)“, scrie Andrei Oisteanu in volumul „Sexualitate si societate. Istorie, religie si literatura.”

In Pravilele Bisericesti, onania este definita ca fiind „pacatul care-l fac doi soti casatoriti care intrebuinteaza mijloace de a nu face copii. Acest pacat se canoniseste ca si avortul si malahia pana la vindecare, caci fara indreptare nu exista iertare.“

In Noul Testament, in prima Epistola catre Corinteni a lui Pavel, acesta le scrie: „Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfrinatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.” Asadar, apostolul face referire directa la pacatul malahiei sau masturbarii.

In aceleasi Pravile Bisericesti, malahia este definita ca fiind „pacatul pe care-l face cineva singur, artificial, impins fiind de poftele trupesti atatate de o imaginatie neinfranata, excitata de gandurile rele, cultivate cu lecturi din romane pornografice si lipsa de educatie. Unii ca acestia pierd memoria, devin nervosi, le tremura corpul, iar in casatorie obtin copii slabanogi si la trup si la suflet. Pentru vindecare se cere stapanire de sine, inlaturarea cauzelor pacatoase, ocupatia necontenita a timpului si deasa spovedanie“.

Sfantul Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului, spune ca „Cel ce a facut malahie se canoniseste 40 de zile petrecand cu mancare uscata si facand cate 100 de metanii in fiecare zi”. In Pravila bisericeasca a arhimandritului Nicodim Sachelarie sunt date mai multe canonisiri pentru pacatul malahiei: ,,Cine-si face slobozenie cu mana si aceasta este curvie si sa aiba pocanie trei ani si metanii cate 24 pe zi…Este si malahie muiereasca ca ele lucreaza una cu alta si aceasta se cade duhovnicului foarte sa intrebe si sa le dea lor pocainta de un an“.

Vorbind despre acelasi pacat, Preotul Constantin Necula, in volumul „Crestinism de vacanta”, scrie: „Stiti ce ne infrange pe noi la malahie? Lipsa bucuriei de a trai! In general, patimile astea ascunse pe care le traim noi prin colturi de budoar – mai ales cele legate de sex — sunt o urmare a singuratatii in care singuri ne-am izolat. Un om bucuros de Hristos nu se teme sa ramana singur nicaieri, pentru ca nimeni, nimic, niciodata nu ii poate sta impotriva. Suntem infranti de noi insine — pana la urma, malahia e o bataie cu mana stanga peste mana dreapta. Noi ne batem pe noi, pentru ca nu identificam corect dusmanul pe care il avem“.