Ce sunt citokinele?

Ce sunt citokinele? Probabil v-ati pus aceasta intrebare inca de la inceputul pandemiei de coronavirus. Citokinele sunt eroii necunoscuți ai sistemului imunitar, primii care răspund la o infecție patogenă. Citokinele sunt molecule care permit celulelor să vorbească între ele și sunt cruciale pentru funcționarea sănătoasă a sistemului imunitar.

Prea multe citokine pot avea un efect negativ și pot duce la ceea ce este cunoscut sub numele de „furtună de citokine„.

Aceste molecule mici de semnalizare sunt produse de mai multe celule imune diferite, cum ar fi neutrofilele (unele dintre primele celule care călătoresc către un loc de infecție), mastocite (responsabile de reacții alergice), macrofage, celule B și celule T.

Stirile PROTV

Convoaie militare în mai multe zone din Moldova și Transilvania. Ce se întâmplă

RomaniaTV

Laura Cosoi a făcut anunțul despre al 5-lea copil: „Am vizualizat o familie numeroasă”

Citokinele radiază din celule cam ca un semnal Wi-Fi, a declarat Joyce Wu, imunobiolog la Universitatea din Arizona din Tucson, potrivit Live Science. Apoi se leagă de receptori specifici atât pe celulele imune, cât și pe cele neimune și pot semnala celula să ajusteze modul în care crește sau se comportă. Aproape fiecare organ al corpului conține celule cu receptori de citokine.

Chimiochinele sunt citokine care acționează ca un far care direcționează celulele imune unde să meargă. În acest fel, chemokinele ajută celulele imune să găsească și să distrugă orice invadator dăunător care a intrat în corp.

În timp ce citokinele provin de obicei din celulele imune, ele pot proveni și din celulele neimune, a precizat Mandy Ford, imunolog la Universitatea Emory din Atlanta, Georgia, potrivit sursei citate. Celulele endoteliale, care sunt celulele care acoperă interiorul vaselor de sânge, și celulele epiteliale, care sunt celulele care acoperă suprafața organelor, a pielii și a altor țesuturi, pot trimite, de asemenea, citokine în jurul corpului.

Ce sunt citokinele? Cum funcționează?

Când un agent patogen sau un invadator dăunător intră în organism, celulele imune, citokinele și organele răspund lucrând împreună ca o orchestră. Prima celulă imună care observa agentul patogen este ca un conductor. Această celulă direcționează toate celelalte celule prin crearea și trimiterea de mesaje (citokine) către restul organelor sau celulelor din corp (membrii orchestrei), care apoi răspund conform instrucțiunilor.

Inițierea secreției de citokine spune restului celulelor imune, precum și celulelor non-imune din organism că există un agent patogen prezent și că ar trebui să apară un răspuns imun.

Unul dintre răspunsurile imune pe care le pot provoca citokinele este inflamația. Citokinele ajută la inflamarea țesuturilor prin direcționarea pereților celulari ai vaselor de sânge pentru a deveni mai porosi prin reducerea contactului celulă la celulă, a spus Ford. Vasele de sânge vor scurge apoi sânge în țesutul înconjurător, permițând celulelor imune să se deplaseze prin fluidul scurs în zona deteriorată și să înceapă procesul de vindecare.

În timp ce producția de citokine are loc în principal atunci când corpul este infectat de un agent patogen, răspunsurile inflamatorii induse de citokine se întâmplă și atunci când țesuturile sunt deteriorate fizic, cum ar fi dacă va împiedicati și va tăiați genunchiul pe trotuar.

Citocinele fac parte din sistemul imunitar înnăscut sau adaptativ?

Sistemul nostru imunitar poate fi împărțit în două categorii: sistemul imunitar înnăscut și sistemul imunitar adaptativ. Sistemul imunitar înnăscut se referă la imunitatea cu care te-ai născut, care vizează amenințările generale asupra sănătății, în timp ce imunitatea adaptativă se referă la imunitatea dobândită, care vizează agenți patogeni mai specifici.

Citokinele sunt „la răscruce de legături între comunicarea dintre răspunsurile imune înnăscute și adaptive”, a spus Ford. Acest lucru se datorează faptului că cantitatea și tipul de citokine pe care celulele le secretă diferă în funcție de tipul de agent patogen, iar aceste diferențe ajută sistemul imunitar să își adapteze în mod adecvat răspunsul pentru a fi înnăscut sau adaptativ. Anumite citokine pot stimula fie sistemul imunitar înnăscut, unul adaptiv, fie un amestec al ambelor, în funcție de infecție.

Citokinele pot direcționa, de asemenea, celulele creierului să elibereze substanțe chimice care spun corpului că sunteți bolnav, determinându-vă să vă odihniți și să evitați activitățile care vă pot expune în continuare la agenți patogeni.

„Oboseala, letargia, starea de rău și doar acel tip de senzație de durere este impactul citokinelor asupra corpului nostru”, a spus Ford.

Fără citokine, sistemul imunitar înnăscut nu ar ști când să se activeze, deoarece nu ar exista niciun indiciu al unei amenințări. Odată activate, celulele imune înnăscute nu secretă citokine destinate receptorilor specifici, la început, a spus Ford. Mai degrabă, citokinele secretate vor viza întregul corp, provocând febră, articulații dureroase și oboseală, potrivit unui studiu din 2007 publicat în revista International Anesthesiology Clinics. Sistemul imunitar adaptiv va secreta în cele din urmă citokine specifice care vizează și activează celulele T pentru a regla fin răspunsul imunitar către agentul patogen introdus specific, a raportat un studiu din 2010 din Jurnalul de Alergie și Imunologie Clinică.