Psalmul 142 și psalmul 50 sunt două dintre cele mai importante rugăciuni din tradiția biblică, iar fiecare dintre aceștia adresează diferite aspecte ale vieții spirituale. Împreună, aceste rugăciuni sunt o sursă de alinare și îndrumare pentru credincioși, ce le oferă o cale de apropiere de Dumnezeu în momentele de suferință și căință.
În tradiția creștină, citirea psalmilor este un act credință, având capacitatea de a adânci relația personală cu divinitatea.
Psalmul 142 și Psalmul 50, rugăciuni de pocăință
Psalmul 142 și Psalmul 50 sunt două dintre cele mai importante rugăciuni din tradiția ortodoxă, având un impact semnificativ asupra credincioșilor, la fel și Psalmul 90. Psalmul 142 este o rugăciune profundă a lui David în fața suferinței, care exprimă dorința de ajutor divin și protecție în fața adversităților. Este rostit adesea în momente de disperare și neliniște, fiind o sursă de mângâiere și încredere în Dumnezeu.
„Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău”.
Psalmul 142 este o rugăciune în David, cere ajutorul lui Dumnezeu în mijlocul suferinței și al greutăților. Este cunoscut, de asemenea, pentru natura sa pioasă și sinceră, fiind rostit de cei care se simt slabi sau abandonași. sunt pline de confesiune și rugăciune pentru iertare, iar credincioșii le rostesc în momente de disperare sau neliniște.
De ce trebuie citiți Psalmii lui David?
Psalmul 50 este o rugăciune de pocăință și curățire a sufletului, rostită pentru a cere iertare pentru păcate și a restabili legătura cu Dumnezeu. Aceasta se citește în special în timpul perioadelor de post, la fel ca acatistul Intrării Maicii Domnului în biserică.
„Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei”.
Aceste rugăciuni sunt fundamentale în viața duhovnicească a unui ortodox, ținând cont de impactul pe care îl au asupra transformării interioare. Atunci când le citești, reușești să înțelegi natura păcatului și de ce este necesară pocăința. De asemenea, Psalmul 142 și Psalmul 20 aduc alinare sufletului rănit și ajută la restabilirea unei relații cu divinitatea.
Apai daca sunt niste rugaciuni de pocainta de ce ne interziceti sa mergem la pocaiti ?