Legea marțială se pune în aplicare atunci când o țară se află în tulburări sociale majore, într-o perioadă de criză profundă sau în stare de război. Legea marțială a fost adoptată de parlamentul Ucrainei în 2000, dar a suferit numeroase modificări, cea mai recentă variantă fiind în 2015.
La început legea marțială era impusă în timpul războaielor sau în teritoriile ocupate, pentru a permite guvernului să controleze mai ușor populația.
Astăzi este folosită de guvernele autoritare, atunci când apare amenințarea unor proteste antiguvernamentale, dar poate fi declarată și în cazul unor dezastre naturale, deși unele țări folosesc o construcție legală separată, starea de urgență.
În multe țări, legea marțială prevede anumite reguli specifice, cum ar fi interzicerea circulației după anumite ore. De cele mai multe ori, puterea judecătorească este exercitată de tribunale militare, numite curți marțiale. De asemenea, autoritățile pot să dispună lipsirea de libertate a anumitor indivizi fără a fi nevoie de o condamnare judecătorească.
Ce țări au instaurat Legea Marțială
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial Germania și Japonia au folosit Legea Marţială. Guvernele din cele două țări s-au prăbușit ca urmare a pierderii războiului.
O mare parte din infrastructura țărilor a fost distrusă de bombardamente și zeci de mii de oameni au rămas fără adăpost. De asemenea, oamenii s-au confruntat cu lipsa hranei, iar autoritățile civile și sociale care ar fi putut oferi servicii cetățenilor s-au prăbușit.
Prin instaurarea Legii Marțiale s-a dorit să se repare și să se înlocuiască infrastructura distrusă. Pe scurt, utilizarea legii a fost văzută mai degrabă ca un efort umanitar.