O hernie femurală poate pune numeroase probleme. Aceasta are o incidență mai mare în rândul femeilor și se dezvoltă pe parcursul vieții, fiind în mod intrinsec non-congenitală. În această formă de hernie, sacul herniar poate conține epiploon, grăsime preperitoneală sau segmente intestinale. Această tipologie de hernie prezintă cel mai mare risc de strangulare.
Pe de altă parte, multă lume se întreabă cât durează recuperarea după operaţia de hernie de disc. Specialiștii susțin că recuperarea poate dura chiar și 6 luni.
Ce se întâmplă dacă ai hernie femurală! Tratament și diagnosticare
Hernia femurală apare, de obicei, ca urmare a factorilor precum obezitatea și stresul repetat, dar poate fi și rezultatul unor afecțiuni cronice care slăbesc rezistența peretelui abdominal, cum ar fi tusea cronică, problemele digestive sau diabetul. În plus, înaintarea în vârstă reprezintă o altă cauză a herniei femurale, deoarece aceasta contribuie la slăbirea musculaturii abdominale.
Caracteristicile herniei femurale includ proeminențe discrete, în general nedureroase, care apar în partea superioară a coapsei, sub zona inghinală. Obiceiul este că aceste umflături să apară după efort și să se reducă când pacientul se află în poziție culcată. Simptomele se limitează, în cele mai multe cazuri, la o ușoară disconfort locală. Totuși, în situația în care hernia se strangulează, se pot manifesta simptome mai grave, cum ar fi dureri intense, greață, vărsături și o stare generală de rău.
Tratamentul herniei femurale este de natură chirurgicală și constă în corectarea sacului herniar și închiderea orificiului herniar. Operația poate fi efectuată prin intervenție chirurgicală deschisă, cu acces prin zona inghinală sau femurală, sau prin abordare laparoscopică.
Procedura chirurgicală deschisă poate implica diferite tehnici, precum procedura Bassini (metoda clasică) sau procedura Lichtenstein (utilizarea unei plase). Tratamentul laparoscopic al herniei femurale, care este mai puțin invaziv, implică acoperirea orificiului femural cu ajutorul unei plase, care poate fi aplicată extraperitoneal (ŢEP) sau transabdominaloproperitoneal (TAPP) printr-o intervenție laparoscopică.
Ce este hernia și când apare
Hernia este o afecţiune în care un organ, numit viscer, migrează din cavitatea să anatomica prin intermediul unui punct mai slab sau cu defect. Această situaţie, cunoscută şi sub denumirea populară de „ruptură de perete,” este definită în termeni medicali ca fiind „ieșirea unui viscer pe un traiect anatomic preexistent.” În mod obişnuit, organele care se exteriorizează sunt intestinul sau vezica urinară, iar traiectele anatomice preexistente prin care acestea migrează includ canalele inghinal, femural şi ombilical. Aceasta duce la formarea celor mai frecvente tipuri de hernii: hernia inghinală, hernia femurală şi hernia ombilicală.
Recent, influenta anglo-saxonă în domeniul medical a dus la extinderea termenului de „hernie” pentru a include ceea ce în România era numit, din limba franceză, eventraţie postoperatorie sau posttraumatica. Prin urmare, ruptura peretelui abdominal care apare după operaţii sau în urma traumatismelor severe, cu exteriorizarea organelor sub piele, este din ce în ce mai des denumită hernie postincizionala sau posttraumatica, în loc de eventraţie.
Herniile reprezintă o patologie semnificativă în România, afectând între 4% şi 12% din populaţie, conform diferitelor statistici. Vârsta joacă un rol important în diferenţierea acestor afecţiuni, deoarece herniile sunt mai frecvente la copii (de tip congenital) şi la vârstnici (ca urmare a slăbirii peretelui muscular şi a altor afecţiuni asociate).