Ce se ascunde in spatele numelor apelor Romaniei

Caras-Severinul este locul in care Dunarea saruta pamantul tarii si, tot aici, Nera face o impresionanta delta la varsarea in fluviu. Zeu antic si de temut, „drum fara pulbere“, granita intre popoare si totodata leaganul unei civilizatii. Pe toate acestea le insuseste Dunarea, cel mai lung fluviu al Uniunii Europene. Fie ca l-au numit Phison, Istru, Donaris sau Dunare, oamenii l-au iubit si respectat. Fluviul le aducea hrana, ii purta pe apele sale sau pe gheturile iernii, dar era si un dusman de temut atunci cand nu era respectat, milioane de vieti pierzandu-se in apele lui. Bazias, un micut sat sarbesc ce apartine comunei Socol, este locul prin care marele fluviu intra in tara noastra si, tot aici, banatenii vin vara la scaldat si plaja, conditiile fiind aproape ca la mare. Cunoscut pentru prima data sub numele de Mataes, rau norocos, a capatat de-a lungul timpului diferite denumiri, de la un popor la altul, astfel, fenicienii spunandu-i Phison, iar grecii Istros. Romanii l-au denumit Danubius pana la Portile de Fier, pastrand vechea denumire de Istros sau Ister, de la Portile de Fier pana la varsarea in Marea Neagra. In Romania, numele de Dunare, vine de la o forma prescurtata, Duna(cea)-rea. Intreaga istorie a neamului nostru este legata inca din antichitate de legendarul Istru, Phison, Danare, Donaris, Danubiu, Rio Divinia sau Dunare, denumiri purtate de-a lungul timpului, leaganul formarii multor popoare,
culturi si civilizatii.

Dunarea la Cazane si legenda grotei sapata de apele fluviului

Pe teritoriul judetului Mehedinti, Dunarea are un curs de 182 de kilometri incepand de la varsarea paraului Poloseva in vest pana la Drincea, in sudul judetului. Cu siguranta cel mai spectaculos sector al Dunarii este cel al Cazanelor Mari si Cazanelor Mici. Se presupune ca Defileul „Portile de Fier“ provine dintr-o veche stramtoare marina, care facea legatura intre Lacul Panonic, din Vest, si Lacul Pontic, ce ocupa actualul spatiu al Campiei Romane. Cu timpul, apele fluviului au sapat in sisturile cristaline, granite si calcare cel mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul s-ar fi format prin captarea de catre un rau, ce curgea spre Lacul Pontic, a unei Dunari vechi, ce curgea spre Lacul Panonic.

Pestera Veterani, odinioara sanctuar al lui Zamolxis
Un loc cu totul magnific din Defileul Dunarii il intalnesti dupa confluenta cu paraul Plavisevita, unde batranul fluviu intra in cel de-al treilea sector de ingustare, Cazanele Mari, flancat de abrupturile calcaroase ale Ciucarului Mare (316 metri) si ale vecinului sau sarbesc, Veliki Strbac (768 de metri). Peretii Cazanelor Mari au inaltimi de peste 200 de metri, iar latimea medie a albiei este de 150 de metri. In peretii Ciucarului Mare se deschid mai multe guri de pestera, dintre care doua sunt mai importante, Gura Ponicovei si Veterani. La pestera Veterani nu poti ajunge decat pe apa. Cunoscuta si sub numele de „Pestera lui Veterani“, „Pestera din Pinza Curii“ sau „Pestera Piscabara”, grota, situata la o inaltime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totala de 173 de metri si o latime de 40 de metri, are o istorie incarcata de evenimente, ale caror inceputuri se pierd in negura mileniilor.

Borcea, bratul Dunarii la Calarasi, botezat de un boier la 1541

Cu toate ca descoperirile arheologice dovedesc continuitatea de locuire inca din neolitic, documentele care s-au pastrat amintesc pentru prima data de o asezare aici, la cotul Borcei, in secolul al XVI-lea. Se pare ca bratul, afluent al Dunarii, fost botezat dupa numele unui boier. Asa cum apare mentionat in Istoria Calarasiului, scrisa de Pompei Samarian, intr-un hrisov din 1 iunie 1541, domnitorul Radu Paisie declina proprietatea setrarului Borcea asupra satului Craceani (Craceni), satul Magureni de mai tarziu, cartierul cu acelasi nume de astazi, al municipiului Calarasi. Teritoriul municipiului Calarasi este udat de apele bratului Borcea care se desprinde din albia Dunarii in amonte de oras la circa 9 kilometri – Ostrov – si are o lungime totala de 99 de kilometri pana la unirea sa din nou cu Dunarea, in dreptul localitatii Giurgeni.

Braila, orasul care a inflorit datorita Dunarii

Numele si renumele Brailei sunt legate de fluviul Dunarea. Datorita Dunarii, Braila a cunoscut marirea, a devenit port infloritor in perioada interbelica, portul brailean fiind locul in care se stabilea pretul cerealelor pentru Europa. Pana si legenda „La noi la Braila, la tanti Elvira“ s-a nascut datorita Dunarii. Braila este insa judetul a inca doua ape mari: Siretul si Buzaul. In jurul fluviului s-au creat numeroase legende: vara si toamna isi ia tributul de vieti omenesti, iarna „fierbe“ sau se transforma in patinoar, primavara, ca acum, se umfla ca un bour negru cotropind pamanturile, faleza si inghitind podete sau diguri. Fluviul Dunarea si raurile care strabat teritoriul judetului Braila au o mai mare importanta in definitivarea reliefului. La numai patru kilometri de oras se afla cea de-a doua delta a Dunarii, Balta Mica a Brailei, parc natural protejat cu triplu statut: Parc Natural, Sit Ramsar si Sit Natura 2000. Desi zona inca este virgina, fiind mai degraba sub stapanirea coloniilor de cormorani si a egretelor, turistul poate patrunde in aceasta lume mirifica, mergand cu vaporasul sau cu salupa pana la Chiriloaia, un drum nu costa mai mult de 15 lei de persoana.
Denumiri de legenda: de ce se numesc astfel Garla Imputita, Lacul Nebunu, Lacul Sarat sau Murighiol
Lacurile din Delta Dunarii au primit, de-a lungul anilor, denumiri care mai de care mai ineresante. In spatele fiecarui nume se regaseste cate o legeda, pe care localnicii o vor povesti oricarui turist care ajung prin zona. Numele baltilor din delta au fost date tot de catre localnici. In urma cu multi ani, acestia au botezat lacurile Deltei Dunarii dupa anumite caracteristici care le definesc.
Imputita, de la mirosul de materii descompuse
Te-ai intrebat vreodata daca denumirea „Imputita“ are corespondent in realitate? Din cate spun localnicii deltei, da: denumirea vine de la mirosul de stricat pe care aceasta apa in emana atunci cand nivelul scade. Specialistii spun ca ar fi vorba despre „materii sub forma coloidala in stare de descompunere pe care le-ar contine apa“ si ca„fenomenul biologic de descompunere se datoreaza sulfo-bacteriilor“.

Murighiol, lacul violet 
Denumirea vine din limba turca: lacul Murighiol se traduce drept lacul violet. Din cate spun localnicii, aceasta denumire ar veni de la culoarea pe care o capata, in anumite momente, lacul. Specialistii spun ca apele sarate, de tip cloruro-sulfatic, sunt caracterizate de o mare diversitate a zooplactonului si a fitoplanctonului.  

Mures, de la „Fata marii“ la „Raul cu spini“

Raul Mures izvoraste din Muntele Hasmasul Mare si strabate Transilvania de la un capat la celalalt, fiind al doilea rau al Romaniei, ca lungime, dupa Dunare, acesta masurand 761 de kilometri. O apa cu un nume predestinat sa fie purtat de meleagurile noastre. Putini stiu povestea din spatele denumirii raului Mures. Provenind din latinul Maris, un nume de fata care inseamna „a marii“, Muresul se bucura de o bogata istorie cu caracter religios. De altfel, expresia latineasca „stella maris“ (steaua marii) face referire la Fecioara Maria. Romanii considerau ca apa raului este una extrem de bogata, datatoare de viata si astfel i-au acordat o importanta aproape religioasa. Inca din perioada antichitatii, raul Mures a fost o cale navigabila foarte intens folosita atat pentru traficul comercial, cat si in scop strategic, devenind o adevarata autostrada a zonei de la Nord de Dunare. Mentionat de Herodot inca din anul 484 i.Ch. (cu 4 secole inainte de crearea „Drumului Matasii“), sub denumirea de Maris, Muresul are o suprafata hidrografica de 27.890 de kilometri patrati. In timpul razboaielor daco-romane controlul Muresului a constituit una din manevrele militare-cheie, pe care armata romana s-a straduit sa o obtina pentru a avea un avantaj asupra sistemului defensiv al Regatului Dacic.

Legenda celor doi frati: Mures si Olt

Alte legende vorbesc despre faptul ca numele raului Mures ar veni de la copilul unui imparat. Muresul este o atractie turistica deosebita si pentru Arad. Se spune ca era odata un imparat si o imparateasa care aveau doi baieti, ce semanau la chip, dar cu firi foarte diferite: unul era aprig si tulburat, altul linistit. Pe unul il chema Mures, iar pe celalalt Olt. Şi a plecat imparatul la razboi, pe cand erau copiii mici, dar nu s-a mai intors niciodata. Crescand baietii mari, au dorit sa-l caute pe tatal lor, poate i-or da de urma. De aceea au mers la mama lor, imparateasa, cerand binecuvantare de drum. Mama s-a bucurat de gandul lor bun, dar s-a si intristat, ca se duc in lume. Ea le-a dat binecuvantare si i-a rugat sa mearga impreuna, sa nu se desparta pe drum, orice ar fi. Asa au promis flacaii. Numai ca, indata ce au parasit palatul, aflat pe varf de munte, s-au si certat, din cauza firilor lor diferite… Şi Oltul a luat-o spre sud, iar Muresul spre nord, plecand in calea lor. Imparateasa a aflat de separarea fratilor si mult s-a suparat si a plans. A incercat sa-i caute si sa-i uneasca, dar nu a reusit. Muresului i s-a facut dor de fratele lui si s-a intors si el spre miazazi, dar nu l-a mai ajuns din urma pe Oltul cel navalnic. Iar de la plansul mamei lor, si Oltul, si Muresul, s-au prefacut in doua rauri. Oltul a tot alergat printre stanci, spumegand, iar Muresul a luat-o in alta directie, curgand linistit, intre sesuri.

Oltul: Alutus sau Aluta

Cu o lungime de peste 600 de kilometri, Oltul este unul din cele mai mari rauri care strabat Romania. Oltul izvoraste din muntii Hasmasul Mare si strabate nu mai putin de 7 judete, respectiv Harghita, Covasna, Brasov, Sibiu, Valcea, Olt si Teleorman. Trece prin orasele Miercurea Ciuc, Sfantu Gheorghe, Fagaras, Ramnicu Valcea si Slatina, are o lungime totala de 615 kilometri si se varsa in Dunare langa Turnu Magurele, la Islaz. Intre judetele Sibiu si Valcea, pe o portiune de aproape 50 de kilometri, raul strabate Defileul Oltului sau Valea Oltului, considerat cel mai lung defileu din tara.  Colecteaza aproape 80 de afluenti, printre care Lotru, Oltet, Arpas sau Cartisoara, iar pe Olt sunt aproape 30 de lacuri de acumulare. In perioada dacica era cunoscut sub denumirea daco-getica de Alutus, iar dupa aceea sub cea romana de Aluta. De altfel, de-a lungul vaii romanii au construit o linie de fortificatii – Limes Alutanus – ce cuprindea castrele: Romula, Acidava, Buridava, Castra Traiana, Alutela(Arutela).

Oltul, frate cu Jiul
Daca in Transilvania se spune ca Oltul ar fi fost fratele Muresului, la campie, legenda este putin diferita. De-a lungul timpului, oamenii au incercat sa isi explice geneza raului Olt, fapt ce a dus la aparitia a numeroase legende. Cea mai cunoscuta si mai des intalnita legenda despre raul Olt este cea in care este mentionat alaturi de un alt mare rau al tarii, Jiul. Povestea incearca sa se apropie de realitate prin modul in care Oltul a fost si este in continuare vazut ca un rau tumultos si greu de „imblanzit“. Astfel, potrivit legendei care este povestita in special in mediul rural, dar nu numai, Oltul ar fi fost baiatul unui rege din Carpatii Rasariteni. El ar fi avut un frate in persoana lui „Jiu“ si, desi semanau ca doua picaturi de apa, cei doi erau firi extrem de diferite. Astfel, in vreme ce Jiu era tacut, rezervat si inchis in sine, Oltul era ambitios, orgolios si mereu pus pe harta. Din acest motiv, cei doi se certau si se bateau cu orice ocazie. De-a lungul anilor, certurile si bataile copilaresti dintre cei doi frati s-au acutizat si au devenit tot mai violente. Nu de putine orice, fratii se luptau intre ei pana nu se mai putea ridica de la pamant sau pana nu erau plini de sange. Pentru a-i mai domoli, regele a poruncit sa se construisca pe un munte din apropierea cetatii doua turnuri – pentru fiecare fiu al sau. Cand au crescut si erau tocmai buni de insurat, regele a trebuit sa plece la o lupta cu unul dintre dusmanii care se apropiase periculos de hotarele regatului. Numai ca regele nu s-a mai intors din expeditie si nici altcineva dintre cei care plecasera cu el. Regina, ingrijorata de soarta sotului si crezand ca a fost luat prizonier, a apelat la cei doi fii pe care i-a rugat sa plece sa il caute pe rege. Regina sperase ca aceasta calatorie sa fie punctul de pornire al impacarii intre cei doi fii, mai ales ca acestia i-au promis ca vor sta nedespartiti pe toata durata expeditiei, dar s-a inselat.

Rhabon, prima denumire a Jiului

Jiul, unul dintre cele mai importante rauri din Romania, strabate trei judete: Hunedoara, pe teritoriul caruia se formeaza, Gorj si Dolj. Primele insemnari legate de Jiu provin de la Herodot. Prima denumire a raului a fost Rhabon. Asa apare in primele referiri importante despre cursul de apa pe care le fac istoricul Strabon si  Pliniu cel Batrin, in secolul a II-a d.H. Primul document in care este schitat cursul raului apartine lui Claudius Ptolomeus din Alexandria. In perioada de formare a statului dac, denumirea raului a fost inlocuita cu Gilfil sau Gilpil. In anul 1700, raul apare intr-o harta cu actuala denumire. Stolnicul Cantacuzino a intocmit prima harta in care raul figureaza sub numele de Jiu.  

Somesul: legenda marelui voievod Gelu Romanul

Mitologia face nenumarate referiri la legende ce ar explica numele unor forme de relief, rauri, izvoare sau alte toponime. Este si cazul raului Somes, de care se leaga legenda populara a viteazului Gelu Romanul. Legenda spune ca demult, in partea tarii noastre care se numeste Transilvania, traia un voievod vestit. Se numea Gelu. Vecinii ii spuneau Gelu Romanul. Era inalt, spatos, voinic si frumos. Voievodatul lui se intindea pe valea raului Somes, iar Gelu il conducea cu multa pricepere. De aceea romanii il iubeau ca pe un frate mai mare si ca pe un parinte. Şi toti il ajutau sa gospodareasca bine voievodatul, adica tara lui. Era nevoie de asemenea ajutor caci era foarte mult de munca pentru ca multe sute de ani tara fusese pradata si parjolita cu foc de o sama de popoare venite din pustietati. Gelu, cu romanii lui, au alungat pe acei navalitori. S-au apucat si au arat iar pamantul si l-au semanat, la vreme, cu grau bun. Au sadit pomi cu roada dulce. Au construit iar case si cetati, in locul celor arse de navalitori. Cetatea de piatra unde sta Gelu se inalta pe malul Somesului, unde traia linistit, impreuna cu sotia si copiii, cu sfetnicii si ostenii sai. Dar, afland vecinii ca voievodatul sau tara lui Gelu Romanul ajunsese a fi bogata in roade, au venit asupra ei cu armele s-o cuprinda. Ii conducea un general de-al lor, pe nume Tuhutum. Om strasnic, razboinic iscusit si viteaz mare acest Tuhutum, dar lacom de bogatii, cum rar se vede.

Raul de aur al dacilor
Denumirea raului Somes vine din cuvantul dac Samus si printre semnificatiile gasite de istorici se numara adjectivele „agitat“, „involburat“, „amestecat“. Raul a stat la baza dezvoltarii a numeroase asezari din Ardeal, mai ales ca pana la inceputul secolului trecut din apele Somesului Mare se scotea aur prin spalarea nisipului. Potrivit istoricilor, multe zone din Transilvania au fost populate datorita goanei dupa aur a stramosilor nostri. Unul dintre raurile care au dezvoltat si populat zona care avea sa formeze judetul Bistrita-Nasaud este Somesul.  Aurul din Ardeal ajungea in tarile din sud si sud-vest, unde metalele pretioase au inceput sa fie apreciate si cautate. Stramosii nostri dadeau aurul la schimb pentru animale si cereale. In scurta vreme cererea a crescut exponential, iar exploatarea s-a mutat de la raul Somes si afluentii sai la zacamintele din munti.

Crisurile, trei tineri au fost transformati in stana de piatra de Valva Comorii

Legenda spune ca demult, pe cand oamenii si uriasii traiau impreuna, jos, in campie, traia un crai lacom dupa aur care a auzit ca in muntii dinspre rasarit ar fi o mina de aur foarte mare. Dar locul unde se afla aceasta nu-l stia decat Cris-cel-Batran si cei trei fii ai sai. Craiul a pus soldatii sa-i prinda, i-a inchis si i-a batut, doar, doar v-a afla de la ei unde este comoara. Batranul a murit in chinuri, dar nu a divulgat secretul cel mare. Feciorii, inspaimantati, au hotarat sa destainuie locul si sa scape cu viata, sa poata razbuna moartea batranului lor tata. Au pornit ei spre soare-rasare, spre locul minei de aur, cu pasi nesiguri, insotiti de soldatii de paza. Dupa trei zile si trei nopti de mers istovitor, cei trei tineri nu s-au mai inteles in privinta drumului de urmat, fiecare aratand alta cale. Feciorul cel mare zicea ca trebuie tinut drumul spre rasarit, ceilalti doi drumul bun ar fi mai la miazazi. Fiind iute din fire, fratele cel mare s-a suparat pe ceilalti doi si a pornit val-vartej incotro gandea el ca e bine, insotit de o parte dintre soldatii craiului. Mijlociul, un flacau balan, si mezinul, un baietandru oaches, au apucat-o spre miazazi. Dar dupa un timp, fratelui mai mic i s-a parut, totusi ca fratele cel mare a avut dreptate si a luat-o si el spre soare-rasare. Au ratacit ei asa, insotiti de soldatii craiului, multe zile si nopti in cautarea baii de aur. In cele din urma, feciorul care apucase spre miazazi a dat in munti peste comoara. Dar in clipa in care vrut s-o arate soldatilor, a iesit din baie Valva Comorii l-a fermecat, prefacandu-l in stana de piatra, iar pamantul calcat de picioarele lui apa curgatoare. La fel a facu si cu ceilalti doi frati ai sai, ca acestia sa nu poata gasi niciodata comoara.

Aries, un alt rau de aur

Raul Aries este cea mai importanta apa curgatoare care izvoraste din Muntii Apuseni. Are o lungime de aproximativ 164 de kilometri si curge prin judetele Alba si Cluj. Numele sau provine de la cuvantul aur, care scoate in evidenta bogatia apelor sale in acest metal pretios. De mii de ani, raul Aries a reprezentat o sursa importanta de aur pentru locuitorii zonei. In latina, Aries este echivalent cu Aureus, iar in maghiara cu Aranyos, de la arany, adica „aur”. In latina, raul era denumit Auratus. Raul Aries se formeaza in zona localitatii Mihoesti din Alba, langa orasul Cimpeni, la confluenta a doua brate Ariesul Mare si Ariesul Mic. Se varsa, dupa aproximativ 164 de kilometri, in Mures, in aval de Ludus. O parte a teritoriului strabatut de Aries se numeste si Ţara Motilor, o regiune rustica pitoreasca, cu mari bogatii naturale si culturale.tia apelor sale in acest metal pretios.  

Raurile infratite din Banat: cum si-a capatat Bega numele

Cele mai importante ape curgatoare din judetul Timis sunt Bega si Timisul, iar cele doua rauri imparteau la un moment dat acelasi nume. Conform dictionarului etimologic al lui Kiss Lajos, numele raului Timis ar putea veni din limba daca: thibh-isjo (in traducere mlastinos). La sosirea slavilor de nord, acest cuvant a fost folosit ca si Tamis. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, de germani prin Temesch si de romani prin Timis. In perioada romana Timisul a fost numit Tibisis sau Tibiscus. Putin stiu, insa, ca numele Bega pentru raul care traverseaza Timisoara a aparut in scripte doar in 1728. Pana atunci, acest rau era cunoscut drept Timisul Mic, cele doua ape curgatoare mergand in paralel prin Campia de Vest si apropiindu-se destul de mult in anumite puncte.

Prut, raul cu apa furtunoasa

De raul Prut, unul dintre cele mai mari din Romania, se leaga numeroase legende si scrieri ale istoricilor, numele sau fiind tradus in vremurile vechi ca „raul cu apa furtunoasa“. Dimitrie Cantemir, in „Descriptio Moldaviae“, se opreste asupra Prutului si aminteste, mai intai, de autorii antici, ca Ptolemeu sau Ammianus Marcellinus care, dupa Herodot, au scris si ei despre raul Prut numindu-l Porata, adica apa furtunoasa. Denumirea este, desigur, daco-getica, trecuta in pronuntie greaca sau latina. Tot Dimitrie Cantemir face si o analiza a apei Prutului si sustine ca, dupa decantarea nisipului, apa era cu 30% mai usoara decat apa celorlalte rauri moldovenesti.  S-a spus, de asemenea, ca, in vechime, ostenii se impartaseau cu apa din Prut inainte de a pleca la lupta. Pe langa aceasta mentiune impresionant circula si o gluma: „Daca apa din Prut este asa de buna, de ce moldovenii prefera vinul?“.

Bistrita, apa repede ce „ferastruieste“ Carpatii Orientali

Cu o lungime de 288 de kilometri, raul Bistrita ocupa locul 13 in ierarhia retelei hidrografice, fiind al doilea mare afluent al Siretului, dupa raul Barlad. Denumirea provine din limba slava si poate fi tradusa ca „apa repede“. Raul Bistrita izvoraste din Muntii Rodnei, de la 1850 m altitudine, dintr-un mic circ glaciar situat sub varful Gargalau (2.159 de metri), strabate Carpatii Orientali, apoi trece prin orasele Bicaz, Piatra Neamt, Roznov, Buhusi si Bacau pentru a se varsa in Siret, la 9 kilometri in aval de Bacau. Bistrita, ,,podoaba apelor moldovene“, cum o numea geograful Simion Mehedinti, este un rau de munte si are cel mai lung curs montan dintre toate raurile Romaniei. Daca Dunarea –  intre Bazias si Drobeta-Turnu Severin – ferastruieste relieful muntos „numai“ pe o lungime de 144 de kilometri, Bistrita isi croieste un drum de 216 kilometri.
Moldova, legenda catelei Molda, animalul de moartea caruia se leaga denumirile unui rau si a unei regiuni

Istoricii au pareri diferite cand vine vorba de etimologia raului Moldova. Cea mai cunoscuta legenda o gasim in lucrarea „Descrierea Moldovei“, a lui Dimitrie Cantemir, in care se spune ca numele raului ar proveni de la cel al catelei lui Dragos Voda. Dimitrie Cantemir scrie in cunoscuta lucrare ca Dragos a pornit un mars peste munti, inspre rasarit, impreuna cu aproximativ trei sute de oameni. Evenimentul este plasat de cronicari la mijlocul secolului al XIV-lea. Dragos plecase in mars alaturi de cateaua lui de vanatoare numita Molda. „Pe drum dadu din intamplare peste un bou salbatic, numit de moldoveni zimbru, si, tot  gonindu-l, ajunse la poalele muntilor. Cand cateaua lui de vanatoare, careia-i zicea Molda, si pe care o iubea foarte mult, se repezi intaratata asupra fiarei, bourul se azvarli intr-un rau, unde sagetile il ucisera; dar si cateaua, care sarise in apa dupa fiara fugarita, fu luata de undele repezi. Intru pomenirea acestei intamplari, Dragos fu cel dintai care numi acest rau Moldova, iar locului unde se precusera acestea ii dadu numele de Roman, dupa numele semintiei sale si lua ca stema a noului sau principat capul bourului“, scrie Cantemir in „Descrierea Moldovei“. Dupa numele noului rau a aparut si denumirea regiunii istorice Moldova.  

Buzau, singura apa curgatoare din Romania in care a fost martirizat un crestin

Principala apa curgatoare care strabate judetul Buzau are o istorie bogata, cu aproape doua milenii scurse de la prima pomenire a sa intr-un document. Numele Mouseos (Mousaios), cel de la care a derivat actuala denumire, Buzau, apare intr-o epistola religioasa in care era relatat martiriul Sfantului Sava, pedepsit prin inecare de gotii care se opuneau crestinarii localnicilor. Raul Buzau izvoraste din Carpatii de Curbura, Muntii Ciucas, si se varsa in Siret. Vechea denumire in limba greaca veche a raului Buzau a fost Mousaios (Μουσαίος).  Despre originea numelui, exista mai multe ipoteze lansate de-a lungul vremii de istorici. Plecand de la forma greceasca Μουσεος (Mouseos), Vasile Parvan considera ca numele Buzaului vine de la forma tracica Bouzeos, transcris gresit (Μπ se pronunta B in greceste, ori in textul antic a fost omis π). A emis ipoteza ca denumirea deriva din radicalul trac Buzes, la care s-a adaugat sufixul -eu, forma a vechiului -aios (greco-latin). Mai multe surse istorice precizeaza ca prima atestare documentara a raului Buzau apare intr-o scrisoare din anul 374 dupa Hristos, care se afla acum la Vatican, privitoare la martiriul Sfantului Sava Gotul. Este vorba despre o corespondenta intre guvernatorul Scitiei si Sfantul Vasile cel Mare, prin care era ceruta mutarea in Capadocia a ramasitelor pamantesti ale martirului Sava.

Frumoasele povesti care au dat numele raurilor Prahova si Doftana: „praful apei“, „locul cu catran“

Prahova, Doftana, Cricovul Sarat si Teleajenul sunt cele mai importante rauri din judetul „aurului negru“. Inca disputate in unele cazuri, originile acestor denumiri au, insa, pe langa frumusetea povestilor, un punct comun, limba slava din care si-au tras seva „botezului“. Dupa cum ne-a explicat istoricul ploiestean Dorin Stanescu, raul Prahova a fost mai intai Prahovita, un diminutiv care provine din slavul „prah“, in romaneste praf. Nu este vorba, insa, despre praful propriu-zis, ci despre o metafora care se referea la apa care, in cadere, se transforma in picaturi marunte, asemanatoare firelor de praf. Doftana, „locul cu catran“
Raul Doftana a dat, la randul sau, numele uneia dintre cele mai pitoresti localitati din Prahova, pe care o traverseaza in lung. Izvorand din muntii Garbovei, raul parcurge aproximativ 50 de kilometri pana la „intalnirea“ involburata cu raul Prahova, al carei afluent devine, spre sud de Campina. Lingvistii romani au explicat etimologia cuvantului „Doftana“ prin originile slave din cuvantul  „deguti“, un substantiv care numea un loc cu pacura, cu catran. De aici adjectivul slav „deguteana“, mai tarziu „dofteana“, „doftana“, care insemna insusirea unui loc cu pacura.
Ialomita, raul sacru al Romaniei, inzestrat de zeul Zamolxe cu puteri curative

Istorici, dar si ezoteristi considera Ialomita unul dintre cele mai sacre rauri din tara. Toate acestea deoarece, legendele vorbesc despre faptul ca era apa preferata a marelui zeu dac Zamolxe. Raul Ialomita izvoraste din Bucegii damboviteni, iar albia s-a are o lungime de peste 400 de kilometri. Intra in judetul care ii poarta numele in zona Dridu, si se varsa in Bratul Borcea al Dunarii, in zona localitatii Vladeni. Putini sunt cei care cunosc si legendele legate de apele Ialomitei. Denumita de vechii daci „Naparis“, numele apei avea sa fie schimbat in „Helibachia“. Cei doi termeni s-au contopit in timp, iar astazi denumirea apei este „Ialomita“.

Dambovita, povestea fascinanta de dragoste dintre prea frumoasa fecioara si ciobanul Bucur

Povestea celei mai importante ape curgatoare care strabate Bucurestiul a inceput in urma cu multi, foarte multi ani, atunci cand dragostea dintre doi tineri a fost incercata cu probe ca de basm. Bucur, ciobanul care a venit in Bucuresti, a contribuit si la formarea raului Dambovita. Legenda spune ca intr-o padure din tara noastra avea casa un taietor de lemne foarte sarac, dar care se considera un om bogat pentru ca avea o comoara de fiica, o tanara sprintena si frumoasa pe care o chema Dambovita. Barbatul o crescuse pe fiica lui fara niciun fel de ajutor, pentru ca mama acesteia murise cu ani in urma. In apropiere de padurea in care traiau cei doi, tata si fiica, era o campie unde isi ducea existenta un cioban vestit, Bucur. Dambovita si ciobanul se cunosteau din copilarie si odata cu trecerea timpului s-au indragostit unul de celalalt, ajungand sa creada ca legatura lor este ursita de divinitate. Anii au trecut peste cei doi indragostiti si intr-o noapte, la usa taietorul de lemne a aparut un print. Acesta se plangea de faptul ca este urmarit de mai multi hoti si ca nu stie cum ar putea sa scape de acestia. Dupa cateva clipe l-a intrebat pe tatal Dambovitei daca  doreste sa-i arate drumul sper varful muntelui in care era padurea. Dambovita s-a hotarat sa il conduca pe printul necunoscut spre locul in care dorea sa ajunga, deoarece tatal fetei era prea batran pentru a mai putea face fata unei asemenea drumetii.  

Marea Neagra, botezata de inaintasii lui Suleyman Magnificul

Grecii au alintat-o Pontos Eoxeinos – apa cea primitoare. Romanii i-au adaptat numele: Pontus Euxinos sau Marea Scitiei. Otomanii au vazut-o altfel: Karadeniz, marea cea intunecata, Marea Neagra. Dat fiind ca marea este situata la miazanoapte de Turcia, este posibil sa fi fost denumita astfel nu pentru culoare, ci pentru a o localiza geografic. Acest argument este sustinut de vechiul nume al Marii Mediterane – Akdeniz, marea de la miazazi, marea cea luminoasa. Nuantele apelor se asorteaza insa cu pozitionarea de la Nord si de la Sud: Marea Neagra este de un intens albastru inchis, in timp ce Marea Mediterana este azurie.

sursa:adevarul.ro