Ce s-ar întămpla dacă Barajul Porțile de Fier ar ceda? Iată povestea celei mai mari hidrocentrale de pe Dunăre!

Porțile de Fier I, cel mai ambițios proiect hidroenergetic din România, a fost construit în numai opt ani, pe fluviul Dunărea, de români și sârbi. Lacul său de acumulare rezolvat una dintre marile probleme întâmpinate de navigatori, pe fluviu.

Execuția proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În 1972 barajul a fost deschis, împreună cu două centrale hidroelectrice. Pentru a permite navigația au fost realizate ecluze, câte una pe fiecare mal.

RomaniaTV

Guvernul ia banii românilor de pe card încă o săptămână. Sumele, cel puţin 5.000 de lei, ajung direct în Trezorerie

Observatornews.ro

Cu cât contribuie industria IT la PIB-ul României. Iancu Guda: "Absolut fabulos!"

Ce s-ar întămpla dacă Barajul Porțile de Fier ar ceda

Conform specialiștilor, în situația în care Dunărea ar distruge barajul de lângă Orșova, situația ar deveni catastrofală în România. Toate localitățile din vecinătatea fluviului ar fi distruse complet, iar Delta Dunării și Sulina ar fi măturate de forța extraordinară a viiturii. De asemenea, navigația pe rău ar fi afectată.

Din fericire, oficialii de la Porțile de Fier au anunțat că acest lucru nu se va întâmpla, totul fiind cu atenție măsurat și controlat pentru evitarea unei tragedii, barajul fiind pregătit pentru preluarea și tranzitarea viiturii.

Construirea hidrocentralei de la Porțile de Fier I a constituit cel mai ambițios proiect de exploatare a potențialului hidroenergetic al Dunării, discuțiile începând chiar din 1955 la nivel înalt.

Harta arată clar că orașul vechi Orșova, insula Ada Kaleh și alte cinci sate trebuiau distruse și peste 17.000 de oameni relocați. În 1963, era astfel hotărâtă prima colaborare dintre România și Serbia, care a fost făcută sub îndrumarea lui Nicolae Ceaușescu.

În iulie 1964, primii angajați sub conducerea inginerului Gheorghe Andrei Sălăgean au venit de la Argeș cu trei camioane încărcate cu corturi și cazarmament, ca mai apoi să ajungă aici peste 15.000 de muncitori de la barajele Bicaz și Bistrița. Munca a fost una titanică, în urma căreia s-a format lacul de acumulare care are o lungime de 130 de kilometri și cuprinde peste 2 mld mc de apă.

Doar pe teritoriul României au fost inundate peste 3.500 de hectare pentru construirea celor două ecluze. Astfel, au fost afectate zece localități și anume: Orșova, Ada-Kaleh, Eșelnița, Dubova, Vârciorova, Tufări, Jupalnic, Ogradena, Tișovița, Plavișevița, unele inundate parțial, iar altele complet.

Ridicarea acestui baraj a distrus una dintre cele mai frumoase insule

Insula Ada Kaleh este una dintre principalele victime ale construcției barajului. Aceasta a fost o enclavă turcească care avea o moschee și o mie de alei întortocheate, și era cunoscută ca un port liber și un cuib al contrabandiștilor. În afară de turci, aici mai trăiau și alte grupuri etnice.

Insula, se afla la circa 3 km în aval de Orșova și acea 1,7 pe 4 – 5 km. Era fortificată, un fort fiind construit de austrieci în 1669 pentru a o apăra de turci, fort care a rămas un măr al discordiei între cele două imperii. În 1699 insula a ajuns sub control turcesc. Între 1716 și 1718 a fost austriacă.

După un asediu de patru luni în 1738 a fost reocupată de turci, după care austriecii au recuceri-o în 1789, pentru a o ceda din nou turcilor în tratatul de pace care a urmat, după care insula și-a pierdut importanța militară.

Congresul de la Berlin din 1878 a obligat Imperiul Otoman să se retragă mult spre sud, iar insula a ajuns sub controlul Austro-Ungariei, deși a rămas proprietatea sultanului turc. Locuitorii se bucurau de scutiri de taxe vamale, și nu erau înrolați. În 1923, când Imperiul Otoman s-a dezintegrat, locuitorii au ales unirea cu România.

Vechea Orșova, insula Ada Kaleh și cel puțin alte cinci sate, cu o populație totală de 17.000 de oameni, au fost evacuate. Oamenii au fost relocați, însă așezările au fost pierdute pentru totdeauna în fața Dunării.

După evacuarea insulei, majoritatea locuitorilor din Ada Kaleh au emigrat în Turcia, cei rămași în România ne-au lăsat și diferite idei de mâncăruri, după cum este și spanacul cu ou, un mic dejun de inspirație turcească. O parte mai mică au plecat în Dobrogea, un teritoriu românesc cu o minoritate turcă, astfel construirea barajului Porțile de Fier a venit cu schimbări pentru acea parte din țară.