Steagul Greciei este un simbol ușor de recunoscut, datorită combinației sale unice de culori și designului simplu, dar care ascunde o semnificație profundă.
Steagul național al Greciei, cunoscut sub numele de „Galanólefki” sau „Kyanólefki” (albastru și alb), are o istorie lungă, strâns legată de lupta pentru independență și identitatea națională. Designul său actual, cu dungi albastre și albe și o cruce albă pe un canton albastru, a fost adoptat oficial la 13 ianuarie 1822, în timpul războiului de independență împotriva dominației otomane. Steagul reflectă valorile spirituale și culturale ale poporului grec, precum și aspirațiile sale de libertate.
Steagul Greciei
În perioada dominației otomane, grecii au folosit diverse steaguri locale, reprezentând regiunile sau grupurile revoluționare. Unele erau negre, albe și roșii, altele albe cu simboluri tradiționale, iar unele aveau albastru cu sfinți și sloganuri revoluționare. Adoptarea culorilor alb și albastru în 1822 a fost o recunoaștere a identității religioase a grecilor și a devotamentului față de credința ortodoxă. Pe uscat, steagul era simplu, având o cruce albă pe un fundal albastru, simbolizând „înțelepciunea lui Dumnezeu, libertatea și patria”. La mare, acest steag a devenit cantonul unui alt design, cu cinci dungi albastre și patru albe, simbolizând unitatea Greciei.
Interpretările populare ale dungilor sugerează că acestea ar putea reprezenta cele nouă silabe ale frazei „Ελευθερία ή Θάνατος” („Libertate sau Moarte”), sloganul independenței grecești. Cinci dungi albastre simbolizează cuvântul „libertate” (Ελευθερία), iar cele patru dungi albe reprezintă cuvintele „sau moarte” (ή Θάνατος). Alți istorici susțin că cele nouă dungi reflectă literele cuvântului „libertate” (ελευθερία), simbolizând scopul suprem al luptei grecești împotriva asupririi otomane.
De unde provin culorile alb și albastru
Culorile alb și albastru ale steagului au semnificații puternice, legate de peisajul și tradițiile Greciei. Albastrul reprezintă cerul senin și marea Egee, embleme ale naturii grecești, în timp ce albul simbolizează puritatea, pacea și credința ortodoxă. Albastrul steagului a suferit numeroase variații de-a lungul timpului, de la albastru deschis, ales de dinastia bavareză care a condus Grecia între 1833 și 1862, până la un albastru foarte închis în timpul dictaturii militare din 1967-1974. Această variație a culorii a reflectat schimbările politice și culturale ale Greciei.
Originea exactă a designului steagului este subiect de dezbatere. Unii istorici consideră că steagul actual ar putea proveni dintr-un model mai vechi utilizat de familia nobiliară cretană Kallergis, care își trasa rădăcinile la împăratul bizantin Nicephorus II Phocas. Blazonul familiei Kallergis includea dungi alternante albastre și albe, dar nu există dovezi directe ale aranjamentului cu cruce și dungi în număr de nouă.
Pe durata istoriei bizantine, steagurile erau rareori simboluri ale statului și erau mai degrabă embleme ale unităților militare sau religioase. Crucile și culorile predominante roșu și albastru erau folosite pe steaguri militare și pe sigilii. Astfel, designul steagului modern își poate trasa influența până la tradițiile bizantine, dar continuă să fie perceput ca un simbol al luptei pentru libertate și identitate națională.
Astăzi, steagul Greciei, cu dungi alternante de alb și albastru, împreună cu crucea albă din colț, este un simbol puternic al națiunii și al identității sale, reflectând o istorie complexă și plină de semnificații.