Ce reprezintă demența senilă și care sunt factorii de risc

Demența senilă este un termen larg folosit pentru a descrie deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive, cum ar fi memoria, gândirea, limbajul și judecata. Aceste modificări pot fi suficient de severe pentru a afecta semnificativ capacitatea unei persoane de a se descurca în viața de zi cu zi.

Potrivit datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), peste 55 de milioane de indivizi la nivel global sunt afectați de demență senilă, iar anual sunt înregistrate peste 10 milioane de cazuri noi. Deși afecțiunea Alzheimer rămâne cea mai întâlnită cauză a demenței, alte factori precum accidentul vascular cerebral, bolile vasculare cerebrale, afecțiunile neurodegenerative și infecțiile pot contribui la apariția acestei tulburări. Simptomele asociate demenței pot fi diverse, variind în funcție de factorii declanșatori.

Stirile PROTV

Facturile Nordis, prezentate de Marcel Ciolacu, prezintă mai multe semne de întrebare cu privire la veridicitatea lor

RomaniaTV

ȘOC! Victor Cornea a părăsit-o pe Andreea Bălan chiar în ziua de Crăciun. Anunțul făcut de sportiv

Lucruri generale despre demența senilă

De fapt, demența senilă nu este o afecțiune distinctă, ci mai degrabă un complex de simptome ce derivă din diverse patologii. Este cunoscută și sub denumirea de tulburare neurocognitivă majoră. Se estimează că între 5 și 8% dintre persoanele adulte cu vârsta de cel puțin 65 de ani sunt afectate de una sau altă formă de demență. Rata acestei afecțiuni crește odată cu înaintarea în vârstă, astfel încât, până la vârsta de 80 de ani, aproximativ jumătate dintre persoanele în vârstă pot prezenta astfel de simptome.

14:33, 13 Dec 2024

FOTOTot ce trebuie să știi despre demența vasculară. Cât de periculoasă este

Cea mai întâlnită cauză a demenței senile este boală Alzheimer, afectând între 60 și 80% dintre pacienții cu acest diagnostic. Cu toate acestea, există încă aproximativ alte 50 de factori care pot contribui la dezvoltarea acestei tulburări neurocognitive.

Mai jos, vom enumera câteva tipuri de demență senilă, multe dintre ele fiind, din păcate, ireversibile:

Boala Alzheimer – simptomele sale au tendința de a progresa treptat, determinând un declin cognitiv lent, deși există și cazuri în care evoluția este rapidă.

Demența vasculară – apare atunci când creierul nu primește suficient oxigen, fie din cauza unui accident vascular cerebral, fie din alte condiții care restricționează fluxul sanguin.

Demența asociată bolii Parkinson sau altor afecțiuni similare.

Demența cu corpi Lewy – se dezvoltă atunci când se acumulează excesiv proteina alfa-sinucleină în creier, manifestându-se prin dificultăți în procesarea informațiilor și alte simptome precum rigiditatea și tremurul.

Demența frontotemporală (boala Pick) – afectează comportamentul și abilitățile de exprimare în funcție de zona afectată a creierului. Cauza exactă nu este încă cunoscută, dar ar putea implica factori genetici sau formarea anormală a unor proteine denumite corpi Pick.

Boala Huntington – o afecțiune genetică progresivă care afectează zonele creierului responsabile de mișcările voluntare, debutând de obicei între 30 și 50 de ani.

Boala Creutzfeldt-Jakob – o afecțiune rară și rapid progresivă care cauzează deteriorare mentală și este provocată de un agent infecţios numit prion, fiind, din nefericire, incurabilă.

Encefalopatia traumatică cronică – apare ca urmare a traumelor și poate manifesta simptome similare cu demența senilă, inclusiv pierderi de memorie, fluctuații de dispoziție, paranoia și agresivitate.

Aproximativ 20% dintre cazurile de demență au cauze reversibile. În situația în care demența este ireversibilă, accentul tratamentului se pune pe gestionarea simptomelor, în special a agitației și tulburărilor emoționale.

În cazul în care diagnosticul este stabilit în stadiul incipient și pacientul primește un tratament adecvat, există posibilitatea de a încetini progresia demenței, menținând funcțiile cognitive pentru o perioadă mai îndelungată.

Majoritatea cazurilor de demență progresivă, inclusiv cele asociate cu boala Alzheimer, nu au un tratament curativ. Cu toate acestea, două medicamente – aducanumab (comercializat sub numele de Aduhelm) și lecanemab (comercializat sub numele de Leqembi) – au arătat că eliminarea proteinei beta-amiloid din creier, unul dintre markerii bolii Alzheimer, poate încetini declinul cognitiv și funcțional la pacienții respectivi. Medicamentele prescrise pentru Alzheimer pot fi uneori recomandate și pentru ameliorarea simptomelor altor forme de demență senilă.