Primul papă venit din America Latină, Francisc a zguduit din temelii Vaticanul, aducând o suflare nouă prin reforme curajoase și un stil neconvențional, departe de tiparele tradiționale. După mai bine de un deceniu la conducerea Bisericii Catolice, rămâne o întrebare-cheie: ce parte din moștenirea sa va rezista cu adevărat testului timpului?
Cu o deschidere fără precedent spre subiecte sensibile – precum hirotonirea femeilor ca diaconi sau flexibilizarea celibatului preoțesc – Papa Francisc a stârnit controverse, dar și speranțe. A urmărit cu perseverență descentralizarea puterii Vaticanului, mutând centrul de greutate spre comunitățile locale. Una dintre cele mai îndrăznețe mișcări ale pontificatului său a fost lansarea procesului sinodal, un demers prin care a dat voce episcopilor din întreaga lume și a implicat activ laici, inclusiv femei, în luarea deciziilor. Spre deosebire de papii dinaintea sa, Francisc a ales să asculte lumea întreagă, nu doar coridoarele Romei.
Un sinod al transformării
Sinodul din 2023, văzut ca un moment-cheie pentru viitorul Bisericii Catolice, a adus în discuție propuneri care ar putea schimba radical fața instituției: hirotonirea femeilor ca diaconi, un rol sporit pentru laici și mai multă transparență în cazurile de abuzuri clericale. Pentru prima dată, conceptul de Sensus Fidei Fidelium – credința trăită de întregul popor – a devenit un punct central, subliniind ideea că Duhul Sfânt lucrează nu doar prin ierarhie, ci prin întreaga comunitate. Aceste inițiative au fost primite cu entuziasm de unii, dar și cu o rezistență puternică din partea conservatorilor, care le văd drept amenințări la adresa tradiției și autorității papale.
Papa Francisc, însă, a continuat să sfideze așteptările: a adoptat un ton deschis față de subiecte delicate precum homosexualitatea și contracepția, a promovat femei în poziții de conducere și a renunțat la fastul papal în favoarea unei abordări mai modeste. A fost o perioadă a premierelor istorice: Barbara Jatta a devenit prima femeie care a condus Muzeele Vaticanului, sora Nathalie Becquart a fost prima femeie cu drept de vot în Sinodul Episcopilor, iar sora Raffaella Petrini a fost numită secretar general – și apoi lider – al Guvernoratului Vaticanului. Chiar dacă Francisc nu a modificat doctrina privind hirotonirea femeilor, a creat un spațiu de reflecție și dialog, punând accentul pe incluziune – o deschidere semnificativă, potrivit teologului Massimo Faggioli.
În plus, pontificatul său a fost marcat de o dorință clară de a aduce mai multă reprezentativitate globală în vârful Bisericii: a numit 163 de cardinali din 76 de țări, inclusiv din 25 de națiuni care nu mai avuseseră niciodată un cardinal. Un mesaj clar că „marginea” lumii catolice are acum un loc la masa deciziilor.
Papă și diplomat global
Pe scena globală, Papa Francisc s-a impus ca o voce morală puternică și uneori incomodă. Nu a ezitat să critice dur politicile administrației Trump, în special ridicarea zidurilor la graniță, și a încercat să joace rolul de mediator între Rusia și Ucraina – o poziție care i-a adus acuzații de ambiguitate, mai ales pentru că a evitat să-l condamne direct pe Vladimir Putin. În același timp, susținerea recunoașterii Palestinei ca stat a tensionat relațiile cu Israelul, demonstrând că Francisc nu se teme să ia poziții curajoase, chiar dacă acestea incomodează.
Aprecierea față de el a devenit polarizantă: în timp ce mulți conservatori americani și-au pierdut încrederea în el, vocile progresiste și comunitățile marginalizate l-au aplaudat ca pe un aliat al celor fără voce.
Papa Francisc va rămâne, fără îndoială, o figură complexă în istoria modernă a Bisericii: un reformator atent, care a modernizat fără să rupă total cu tradiția. Prin enciclica Laudato Si’, a devenit un simbol global al luptei pentru justiție socială și protejarea planetei, denunțând consumerismul și nepăsarea față de criza climatică și sărăcie.
Deși a încercat să reducă influența centralizată a Curiei Romane – adesea percepută ca un bastion al rezistenței interne – acest aparat birocratic rămâne un obstacol puternic în calea reformelor profunde. Schimbarea, în Vatican, e posibilă, dar niciodată simplă.
In afara de propaganda LGBT si binecuvantarea lui pt cuplurile de homalai si scandalurile pe care le-a provocat cu deciziile lui stupide, nu va fi tinut minte pentru absolut nimic.
Si voi, presa, incetati sa-l mai pupati atata in c*r. E trist cand cineva pleaca dintre noi dar chiar trebuie sa-l pupati non stop in c*r?