Dacă te întrebi de ce apar TGP și TGO mărite, gândește-te că diverși factori pot afecta ficatul, de la infecții virale, consum de alcool și până la medicamente hepatotoxice. În urma unei astfel de probleme de sănătate, se produce o reacție inflamatorie care lezează sau distruge celulele hepatice sau hepatocitele.
TGP și TGO sunt două enzime hapatice mai cunoscute ca transaminaze care se găsesc în principat în ficat. Evaluarea acestora prin analize de sânge furnizează informații despre starea de sănătate a ficatului și ocupă un rol foarte important în diagnosticul bolilor hepatice.
Ce înseamnă TGP și TGO mărit?
Enzimele sunt un tip de proteine care accelerează diferite reacții chimice din organism. În cazul enzimelor hepatice, aceste reacții includ producerea bilei și a substanțelor care ajută la coagularea sângelui, descompunerea alimentelor și a toxinelor, precum și combaterea infecțiilor.
Transaminazele nu sunt singurele enzime produse de ficat, dar sunt primele evaluate atunci când este supectată o afecțiune hepatică. Ele sunt implicate în metabolizarea aminoacizilor și se împart în două tipuri transaminaza glutam piruvică (TGP) și transaminaza glutamică oxaloacetică (TGO).
Când TGP și TGO prezintă un nivel mărit, înseamnă că cineva a deschis „robinetul” de transaminaze din ficat. Deschiderea acestui „robinet” presupune „spargerea” hepatocitelor și deversarea conținutului lor în sânge.
În mod normal, enzimele hepatice rămân prezente în cantități mici în sânge, deoarece se află în interiorul celulelor hepatice. Concentrațiile normale din sânge sunt TGP: între 7 și 55 unități pe litru (U/L); TGO: între 8 și 48 U/L. Enzimele hepatice crescute indică o inflamație a ficatului care poate fi cauzată de boli hepatice și alte afecțiuni medicale, medicamente și infecții.
Cele mai frecvente cauze ale TGP și TGO mărite sunt: steatoza hepatică sau boala ficatului gras, inclusiv cea cauzată de consumul de alcool și cea non-alcoolică. Acumularea de grăsimi în ficat poate cauza inflamații; hepatitele A, B, C, hepatita alcoolică și hepatita autoimună; anumite medicamente, precum cele pentru scăderea colesterolului (statinele) și paracetamolul; hemocromatoza, o afecțiune în care fierul se acumulează în exces în organism și se depune în diferite organe şi ţesuturi; unele suplimente alimentare pe bază de plante și vitamine, precum ceaiul de tătăneasă, fierul și vitamina A.
Boli asociate cu transaminazele crescute
Deși, în multe cazuri, valorile ușor crescute nu prezintă semne de îngrijorare, este bine de știut ce pot indica valorile anormale, în acest caz, mai crescute, ale transaminazelor. Astfel, o creștere la nivelul transaminazelor poate fi un indicator pentru afecțiuni inflamatorii și/sau infecțioase, cum ar fi hepatita sau pancreatita, a unei lezionări profunde ale ficatului, de exemplu, ciroza, a unei tumori benigne sau maligne la nivelul ficatului, a unei infecții virale, de exemplu mononucleoza sau infecția cu citomegalovirus, sau a hemocromatozei, care este o afecțiune ereditară manifestată prin supraacumularea de fier în organism. Un nivel crescut al transaminazelor poate fi, de asemenea, un semnal al instalării diabetului.
Din păcate, ficatul, atunci când suferă leziuni, nu prezintă simptome imediate. În cazul cirozei hepatice, funcțiile ficatului sunt puse la încercare iar, prin efortul de a procesa o cantitate mare de alcool, apar anumite simptome, printre care oboseala cronică, pierderea subită în greutate, în anumite cazuri apariția icterului (îngălbenirea pielii) și dureri la nivelul ficatului.
Uneori, în special în cazul hepatitei cronice, pot apărea comorbidități pe fondul lezionării ficatului, printre care se numără durerile articulare, instalarea artritei și icterul persistent.
Rezistența la insulină, asociată cu diabetul, este unul dintre principalii factori de risc ai steatozei hepatice non-alcoolice, care este însoțită de simptome precum hipertensiune și valori crescute ale trigliceridelor și al colesterolului LDL. Astfel că, dacă ai TGP și TGO mărite trebuie să te adresezi imediat unui medic specialist.