Ce înseamnă „sângele albastru”? De unde provine această expresie și chiar există oameni care îl au?

De unde provine expresia „cu sânge albastru” și de ce face referire la cineva cu sânge nobil? De asemenea, din punct de vedere medical, chiar există câțiva oameni care pot avea sângele de culoare albastră în loc de roșie.

De unde provine expresia „cu sânge albastru”? Aceasta este, desigur, o expresie metaforică, deși există câțiva oameni care au această culoare a sângelui. Dar de unde provine totuși expresia și care sunt originile sale? Află în rândurile următoare

RomaniaTV

Anunțul MOMENTULUI, în România! Nicușor Dan, totul despre introducerea stagiului militar obligatoriu

Observatornews.ro

Uleiul de măsline din Kaufland şi Penny, dus la analize. Ne-am întors cu ANPC după rezultate

De unde provine expresia „sânge albastru”?

Expresia „sânge albastru” este utilizată astăzi pentru a desemna o persoană care face parte dintr-o familie aristocratică sau regală. Termenul sugerează o moștenire nobilă și rafinată, fiind asociat cu o naștere privilegiată într-un neam respectabil sau cu o tradiție îndelungată de distincție socială. Deși expresia există de câteva secole, înțelesul ei s-a extins în timp, incluzând și alte forme de statut social înalt. În trecut, „sângele albastru” era folosit strict pentru a desemna persoanele de origine regală, având o conotație mai precisă legată de genealogia monarhică.

Originile acestei expresii sunt încă dezbătute, dar cea mai cunoscută teorie plasează apariția sa în Spania medievală. Expresia provine din termenul „sangre azul”, folosit pentru a evidenția puritatea de sânge a familiilor nobile din Castilia. Aceste familii nobile își revendicau ascendența nealterată de amestecuri cu alte popoare, mai ales cu maurii, în perioada invaziei musulmane în Peninsula Iberică. Se crede că nobilimea castiliană avea o piele extrem de palidă, datorită statutului social ridicat și stilului de viață ferit de muncile grele sub soarele arzător. Din acest motiv, venele albăstrii erau mult mai vizibile prin pielea lor deschisă la culoare, generând astfel expresia „sânge albastru”.

Odată cu trecerea timpului, termenul a depășit granițele Spaniei, devenind o referință la aristocrați din diverse regiuni ale Europei. Stilul de viață al nobilimii, caracterizat de lux și lipsa expunerii la munca fizică, favoriza o piele palidă, care contrasta puternic cu pielea mai închisă la culoare a claselor muncitoare.

Cazurile rare în care chiar există această culoare a sângelui

Există, de asemenea, speculații medicale care sugerează că expresia „sânge albastru” ar putea avea rădăcini într-o realitate biologică. Unii oameni ar putea prezenta o nuanță albăstruie a sângelui din cauza unor condiții medicale rare. Excesul de cupru sau expunerea la anumite minerale ar putea influența coloritul sângelui, iar astfel de trăsături ar fi putut fi moștenite în anumite linii genealogice nobile. Într-un context în care aceste familii erau deja asociate cu puritatea sângelui, o astfel de nuanță neobișnuită ar fi putut contribui la consolidarea mitului despre sângele albastru.

Un alt factor discutat este ingestia accidentală de argint, care ar putea provoca decolorarea sângelui. Oamenii din clasele superioare aveau acces mai frecvent la obiecte de argint, precum tacâmuri sau vase de băut, ceea ce ar fi crescut șansele de expunere la urme de argint. Acest lucru ar fi putut contribui la culoarea neobișnuită a sângelui și, implicit, la perpetuarea mitului despre sângele nobil de o nuanță diferită.

Deși astăzi expresia „sânge albastru” este folosită în principal în sens figurat, legătura dintre statutul nobil și această particularitate fizică a avut o influență puternică asupra imaginației colective, mai ales în modul în care ne raportăm la clasa „nobilă” și la dorința lor de a fi diferiți față de restul oamenilor.