Ce înseamnă „picătura chinezească” de fapt? Mulți români folosesc expresia, dar puțini îi știu originile

Picătura chinezească este una dintre cele mai notorii metode de tortură, recunoscută pentru impactul său psihologic devastator și pentru chinul extrem pe care îl poate provoca victimei, fără a implica violență fizică directă. Este o formă subtilă, dar cumplită de tortură, în care fiecare picătură de apă care cade regulat poate duce la un calvar psihologic insuportabil.

Expresia picătura chinezească este una frecvent folosită, însă sunt puțini cei care știu cu adevărat ce înseamnă și de unde provine. Picătura chinezească se referă la o formă de tortură veche și are o adevărată istorie în spate.

Bugetul.ro

E jale la Vodafone, Orange, Digi și Telekom. Toți operatorii de comunicații de pe piața din România au avut de suferit la capitolul încasări în 2024

RomaniaTV

Anunţ de ultimă oră pentru milioane de români, ce se întâmplă cu facturile

De unde provine expresia „picătura chinezească”?

Ființele umane și-au provocat suferințe de neimaginat unele altora încă din zorii timpurilor. De-a lungul secolelor, oamenii au lucrat pentru a concepe forme de pedeaspsă și constrângere din cele mai crude. În comparație cu alte dispozitive criminale de tortură, picătura chinezească nu pare la fel de crudă, însă realitatea contrazice această presupunere. Dispozitivele de tortură medievală foloseau de obicei lame ascuțite, frânghii sau instrumente contondente, însă picătura chinezească funcționa diferit.

Metoda torturii numită „picătura chinezească” presupune ținerea unei persoane pe loc, imobolizată, în timp ce i se picură încet apă rece pe față, pe frunte sau pe scalp. Stropul de apă rece devine insuportabil, iar victima experimentează anxietate din ce în ce mai crescută în timp ce încearcă să anticipeze următoarea picătură. Inițial, această formă de tortură pare inofensivă, dar în timp, sunetul repetat devine chinuitor, iar senzația de impact devine din ce în ce mai insuportabilă.

Legenda spune că lui Hippolytus de Marsiliis i-a venit ideea după ce a observat cum picurarea continuă a apei pe piată a erodat în cele din urmă părți ale stâncii. Apoi a aplicat această metodă la oameni. Pe lângă inventarea acestei metode, Hippolytus de Marsiliis a rămas în istorie ca fiind prima persoană care a documentat privirea de somn ca mijloc de tortură.

Metoda pare inofensivă, dar e cumplit de chinuitoare

Sensibilitatea pielii crește, iar senzația de gol în frunte se amplifică. Cu timpul, chinul devine atât de insuportabil încât mulți își pierd mințile, dorindu-și doar sfârșitul agoniei. Chiar dacă nu produce leziuni imediate, picătura chinezească este incredibil de eficientă ca metodă de tortură.

Impactul său psihologic poate fi devastator, iar combinarea între poziția fixă a corpului și picăturile regulate de apă rece poate duce la un deznodământ tragic. Studiile și experimentele au demonstrat că această metodă este eficientă în provocarea unei suferință extrem de intensă.

Hippolytus de Marsiliis, un avocat italian din secolul al XV-lea, a descris această metodă în detaliu, subliniind crucimea și eficiența ei. Chiar și cei de la Mythbusters au confirmat într-un experiment efectuat că picătura chinezească are într-adevăr un impact devastator.

Aceasta, cu toare că pare simplă și inofensivă la prima vedere, este în realitate un instrument al chinului psihologic extrem. Fără a lăsa urme vizibile sau să provoace leziuni fizice grave, această metodă de tortură poate distruge psihicul unei persoane într-un mod cumplit și nemilos.

Conform „Enciclopediei de Terapie pentru Azil”, această formă de tortură cu apă a rezistat testului timpului, fiind folosită în azilurile franceze și germane în mijlocul anilor 1800. Unii medici de la acea vreme credeau că nebunia are cauze fizice și că tortura cu apă îi poate vindeca pe pacienți de afecțiunile lor mentale.

Acest tratament era folosit și pentru a vindeca durerile de cap și insomnia, bineînțeles fără succes. Rămâne neclar, totuși, dacă „picătura chinezească” a fost inventată de asiaticii din antichitate sau dacă și-a luat numele de la cei din Europa medievală care au studiat metoda de tortură.