Toții creștinii s-au întrebat măcat o dată ce înseamnă bogdaproste, ei bine, această expresie este rostită în semn de mulțumire atunci când primim ce ni se dă. Deși este considerat ca fiind un arhaism, termenul încă este destul de prezent în viețile românilor.
Atunci când primim de pomană pentru sufletele celor adormiți rostim cuvântul bogdaproste, fără să știm însă de unde provine și ce înseamnă. Din punct de vedere etimologic, acesta provine din expresia „bogu da prosti”, care în limba bulgară înseamnă „Dumnezeu să-i ierte pe morți”.
Ce înseamnă bogdaproste
„Bogdaproste” sau „bodaproste” este expresia folosită adesea de creștinii ortodocși drept semn de mulțumire în momentul în care primesc ceva de pomană.
În Biserica Ortodoxă unul dintre cele mai răspândite obiceiuri este acela de a pomeni morții, iar expresia bogdaproste este folosită drept o formă de recunoștință în momentul în care se primește ceva ce a aparținut celui trecut în neființă, imediat cum acestea au fost binecuvântate de preot.
Din vechime, există credința potrivit căreia se pot da de pomană nu doar mâncare, ci și haine sau alte obiecte care au aparținut celui adromit pe vecie, după ce acestea au fost binecuvante de preot, după cum am menționat.
Oamenii dau de pomană și rostesc rugăciuni de noapte încă din cele mai vechi timpuri. Aceste ofrande sunt prezente în ritualurile legate de „marea trecere” ale multor religii, pe largă arie geografică, în Europa și Asia, vechimea lor ajungând pe firul istoriei până chiar în era neoliticului.
Expresia este de origine slavă și are mai multe variante de traducere, apropiate ca sens: „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați”; „Să fie bine primit!”; „Să primească Dumnezeu!”.
Cu toate acestea, termenul mai este folosit și cu sens peiorativ, în expresiile „copil de bogdaproste”, „pui de bodaproste” care înseamnă copil care cere de mâncare, sărac. Totodată, poate fi și o referire la obiceiul prin care țăranii erau obligați să dea mănăstirilor pui de găină și îi alegeau pe cei mai prăpădiți din ogradă.
Alte expresii provenite din Biblie
Influența Bibliei asupra culturii și limbajului de zi cu zi a rezistat de mii de ani, iar Sfânta Scriptură a fost transmisă din generație în generație. Impactul puternic profund asupra societății și în zilele noastre este demonstrat în mare măsură de expresii care provin din sfânta scriere.
„A fi țap ispășitor”, despre această expresie se spune că în Vechiul Testament evreii aveau o mare sărbătoare care se numea Ziua Ispășirii și la care oamenii veneau în fața lui Dumnezeu ca să-și mărturisească păcatele și pentru a primi iertare.
Această sărbătoare este însoțită de un gest simbolic, și anume Marele Preot își punea mâinile pe capul unui țap adus de păcătoși. În acest fel, erau transferate în mod simbolic păcatele asupra animalului care era alungat ulterior în pustietăți.
„A-ți pune cenușă în cap”, acesta era, de fapt, un vechi obicei al evreilor care își are originea în Antichitate și care se regăsește în foarte multe episoade din Biblie, în care oamenii aleg să-și pună cenușă în cap după pierderea unui apropiat. Este interesant de știut și ce fraze a rostit Iisus Hristos când era răstignit pe cruce.
Versetul „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” este folosit de obicei în predici, iar prin acesta Mântuitorul ne învață să-l urmăm și să împlinim în viața de zi cu zi învățătura Sa.
Cei mai mulți dintre credincioși știu ce înseamnă bogdaproste și îl folosesc frecvent atunci când este vorba despre parastase, evitând să răspundă cu „mulțumesc”.
Nu trece nimeni în neființă ci în rândul adormiților.
Ia întreabă Preotul din Parohia ta de ce decedatul nu trece în neființă. Informați-vă corect.