Vincenzo Bartolomeo, bijutier din tată în fiu, a plecat din Italia în urmă cu 5 ani și s-a stabilit cu familia în Iași. A devenit tot mai cunoscut ca profesionist în acest domeniu, iar numărul clienților a crescut an de an. A investit în afacere 100.000 de euro și spune că nu se oprește aici. Cea mai recentă lucrare a sa este montarea pe un inel a unui diamant care costă aproape 10.000 de euro
Povestea de succes a lui Vincenzo Bartolomeo, bijutier în vârstă de 46 de ani, începe în adolescență. Când avea 13 ani, el a început să fie atras de meseria pe care tatăl său o practica de ani de zile, „furată” de la un bijutier german. Curios din fire și interesat de bijuterii, Vincenzo petrecea mult timp alături de tatăl său, care era bucuros că măcar unul dintre cei trei copii ai săi ar putea să ducă mai departe moștenirea și, astfel, îl învăța meserie.
„Tatăl meu a început să facă bijuterii în anul 1979. El a emigrat din Germania în anii ’60, când plecau mulți italieni în străinătate din cauza situației politice cauzate de Cel de-Al Doilea Război Mondial și din cauză că economia italiană a fost aproape distrusă. Tata a lucrat 15 ani în Germania și a cumpărat acolo o casă distrusă, din centrul istoric al orașului Frankfurt. În fața casei erau un bijutier și un ceasornicar. De la bijutierul de acolo a învățat meserie.
S-a întors în Sicilia, unde am crescut și eu. Eu eram un copil la vârsta de 13 ani și atunci am început și eu să învăț cum să fiu bijutier. Sunt cel mai mic dintre frați. Fratele meu este pensionar, muncind ani de zile la Garda Financiară, iar sora mea este învățătoare. Am avut posibilitatea să mă angajez în alte domenii, dar nu am vrut. Când îi vedeam pe părinții mei în magazinul cu bijuterii, îmi ziceam că asta vreau să fac!”, spune Vincenzo Bartolomeo, bijutier din Iași.
Vincenzo Bartolomeo: „Maică-mea mi-a zis că sunt nebun!”
S-a angajat la magazinul cu bijuterii al tatălui său, iar, acolo, a cunoscut-o și pe viitoarea lui soție, Ionela. Ieșeanca venită să muncească în străinătate s-a îndrăgostit de Vincenzo, iar relația lor durează de 11 ani. A fost luată prin surprindere când soțul său i-a spus că vrea să se mute în România. Dacă inițial voiau să deschidă magazinul cu bijuterii în București, ei au renunțat la gând pentru orașul Iași.
„S-a potrivit mănușă acest oraș cu ceea ce voiam. Eu am vrut să vin în România. Soția nu voia să vină. Ne-am cumpărat casă, avem un apartament aici. Am închiriat aici. Nu a fost ușor. Dar, împreună, am reușit să facem ceva bun. Înainte să mă mut aici am vorbit cu maică-mea. I-am spus că mă mut în România. Ea mi-a zis că sunt nebun! «Ce faci acolo?! Românii vin aici, iar tu pleci în România?!» Gândește-te că eu, acolo, din familie sunt cu o situație financiară bună. Am avut două magazine cu bijuterii în Italia, dar economia a scăzut foarte mult acolo și le-am închis. Aici am început de la zero. M-am dezvoltat an de an și pot să spun că am cunoscut clienți și am avut treabă cu persoane foarte frumoase”, povestește bijutierul din Iași.
Una dintre cele mai mari lucrări: șlefuirea și montarea unui diamant în valoare de 10.000 de euro, pe un inel
Bijutierul susține că este o diferență majoră între clienții din România și cei din Italia. Spune că cei de aici sunt mai serioși.
„În Sicilia, fiind într-un sătuc, ne știau toți și nu plăteau tot timpul. «Vincenzo, vin și îți aduc mâine banii!» Dar nu mai aduceau… Clienții din Iași sunt de un nivel social un pic mai înalt. Eu am încercat să mulțumesc toți clienții. Acesta a fost obiectivul meu. Avantajul e că am experiență în domeniul acesta. Îmi pare rău, dar aici nu sunt persoane care să aibă foarte multă experiență. Lipsește și altceva, nu vreau să fiu nesimțit (n.r. – râde), dar eu cred că aici am făcut o treabă foarte bună.
Mai greșesc și eu, dar rezolv problema clienților. Nu sunt cel mai mare profesionist, însă avantajul meu este că mă sfătuiesc cu colegii și sunt modest. Am clienți străini și români, din Iași și din afara Iașului. Recent mi-a dat o doamnă un inel important, să-l modific, să-i pun un diamant. Diamantul era în formă brută. Nu mă cunoștea, dar mi-a trimis totul printr-o firmă de curierat. A luat din Italia diamantul și cred că valorează 10.000 de euro. Eu tot din Italia iau materia primă, la fel ca și echipamentele”, mai spune Vincenzo Bartolomeo.
Bijutierul din Iași: „Economia din România e foarte bună!”
Cele mai multe lucrări făcute de bijutierul italian stabilit la Iași sunt unice. Astfel, primește de la clienți bijuterii vechi sau comenzi pentru crearea unor bijuterii unice. În atelierul său a fost și Anamaria Marinca, actriță de talie internațională.
„A jucat în multe filme. A cumpărat de la noi o bijuterie. Alte modificări au fost la un inel antic, l-am lipit. Am făcut za cu za un colier din aur. Astăzi (n.r. – 1 Decembrie 2021) am lucrat la micșorarea unui inel din aur alb. Acum, aurul alb este un aliaj care are 2 la sută aur galben și, în mod normal, culoarea este spre galben. Tu, când îl vezi la magazin, e alb total. Am pus și 120 de pietre pe un inel, lucruri hand-made. Clientele vor diamante și aur alb. Tot ce am aici este pentru bijuterii hand-made, nu pentru cele făcute industrial. E o meserie din care se poate câștiga, dar totul depinde de bijutier. Stau de dimineață până la ora 7 seara, dar am stat și până la miezul nopții uneori.
Acum sunt un pic mai liniștit, dar, în august și decembrie anul trecut, mergea foarte bine. Economia din România este foarte bună! Țara are o putere economică la care nimeni nu se gândește. Când am venit în Iași, am muncit și la Coriolan vreo săptămână. Eram curios cum făceau bijuteriile. Domnul Aurel, de la Coriolan, are o mentalitate bună. Și zilele trecute m-am auzit cu dumnealui”, mai spune bijutierul din Iași.
Reporterii BZI au prezentat în edițiile anterioare situația unui ieșean care a furat dintr-un amanet o bijuterie rară.
Bijutierul italian stabilit la Iași spune că se simte român: a investit în afacere aproximativ 100.000 de euro
Vincenzo a investit aproximativ 100.000 de euro în atelierul și amanetul deschis vizavi de fosta fabrică Țesătura. Spune că vrea să mai investească.
„Minimum 100.000 de euro am cheltuit în afacere, dar mai am de investit. Vreau să iau un aparat care îmi trebuie, un microscop de vreo 3.000 de euro. Eu, ca atelier, nu am aparatură de producție industrială. Mă ocup de reparație, fac pe comandă, iar, de puțin timp, se ocupă și soția de amanetul deschis în acest spațiu. Eu fac totul manual, totul e hand-made. Până acum nu mi-a afectat vederea munca aceasta”, spune Vincenzo.
Acesta susține că se simte român de Ziua Națională a României.
„Mă simt român! Sărbătoresc prin muncă. A fost mai greu să mă adaptez sărbătorilor de aici pentru că sunt mai multe decât în Italia. De 11 ani sunt cu soția și am 2 copii, un băiat și o fetiță. Ei sunt viitorul. Sper că vor avea unul bun. Fetița mai vine uneori și mai face ceva la atelier, încearcă să facă uneori câte ceva. Nu știu dacă o să-mi calce pe urme…”, mai spune Vincenzo Bartolomeo.
Reporterii BZI au prezentat în edițiile anterioare povestea lui Biagio Scrofani, agricultor italian stabilit în Iași în urmă cu 20 de ani.