Ce fel de boală este Zona Zoster? Ei bine, această afecțiune se manifestă ca o erupție cutanată, cu apariția unor vezicule dureroase, ca o consecință a reactivării virusului varicelo-zosterian.
Persoanele predispuse să facă Zona Zoster sunt cele în vârstă, însă nu este exclus să apară și la copii sau adulți. Această boală se dezvoltă ca urmare a acțiunii virusului varicelo-zosterian, adică același care determină apariția varicelei, una dintre bolile copilăriei. Odată ce virusul s-a localizat la rădăcina nervilor, după infecția primară, virusul se poate reactiva, sub acțiunea unor factori favorizanți (stres, sarcină, boli neoplazice, imunosupresie).
Afecțiunea nu se poate transmite de la o persoană la alta, însă virusul poate ajunge la o altă persoană care nu a fost afectată de varicelă. Transmiterea se face prin contact direct cu lichidul vezicular de pe suprafața erupțiilor.
Zona Zoster poate duce și la complicații, cum sunt: nevralgia postherpetică, encefalita, mielita, sindromul Ramsay-Hunt, complicații oculare și defecte de vedere, dacă tratamentul nu este început la timp.
Ce fel de boală este Zona Zoster și cum se manifestă
Zona Zoster prezintă trei categorii diferite de manifestări, în funcție de stadiul în care se află afecțiunea: preeruptive (nevralgia preherpetică), erupții acute și manifestări cronice.
Boala debutează cu oboseală accentuată, fotofobie și simptome specifice gripei. În zona care urmează să fie afectată, pacienții pot avea o senzație de durere intensă și de arsură. În următoarele zile, apare și erupția veziculară specifică.
În momentul în care veziculele se sparg, se dezvoltă mici ulcerații, care se cicatrizează rapid. În aproximativ o lună, erupția dispare, însă durerea poate să persiste o perioadă îndelungată.
Spre deosebire de erupția provocată de varicelă, cea determinată de Zona Zoster este mai dureroasă, iar senzația de mâncărime este mai puțin accentuată.
Virusul poate să se manifeste și pe calea fibrelor motorii, în unele cazuri. Astfel, boala poate determina deficite de ordin motor. În cazul pacienților imunocompromiși, simptomele pot fi diferite.
Pentru stabilirea diagnosticului, se au în vedere anamneza și examenul clinic. Atunci când nu poate fi stabilit un diagnostic astfel, se recurge la: realizarea unui frotiu Tzanck, la verificarea prezenței anticorpilor specifici virusului varicelo-zosterian și la verificarea culturilor virale.
În ce constă tratamentul pentru Zona Zoster
În funcție de stadiul în care se află afecțiunea, se ține cont de mai multe direcții de tratament. Acestea cuprind: tratamente pentru controlul durerii și reducerea episoadelor inflamatorii, tratamente pentru scurtarea perioadei active a virusului, tratamente pentru prevenirea complicațiilor și la tratamente pentru scăderea duratei sau a incidenței nevralgiei post-herpetice.
Tratamentele pentru controlul durerii și reducerea episoadelor inflamatorii includ medicamente din categoria AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), precum ibuprofen, naproxen, agenți neuroactivi cum sunt antidepresivele triciclice sau anticonvulsive, dar și la analgezice topice (lidocaina).
Tratamentele pentru scurtarea perioadei active a virusului se referă la medicamente antivirale, cum sunt: acyclovir, valacyclovir sau famciclovir.
Tratamentele pentru prevenirea complicațiilor includ antibioticele, care previn infecțiile bacteriene de la nivelul erupțiilor cutanate.
Tratamentele pentru scăderea duratei sau a incidenței nevralgiei post-herpetice se referă la acelea care se recomandă de la primele semne ale manifestărilor. Acestea pot preveni apariția nevralgiei postherpetice: medicamente neuroactive, analgezice, corticosteroizi, anticonvulsive, cu aplicarea sistemică sau topică.
În orice caz, nu ezitați să apelați la ajutorul remediilor naturiste pentru Zona Zoster.
Totodată, o cale de a preveni reactivarea virusului varicelo-zosterian este vaccinarea. Aceasta este recomandată tuturor persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani.