Ce este troscotul japonez și de ce oamenii de știință încearcă de secole să scape de această plantă? Află în rândurile următoare cât de periculoasă este și cum a ajuns și la noi în țară.
Dintre zecile de mii de plante care au ajuns în Europa odată cu colonialismul, troscotul japonez este probabil una dintre cele mai dăunătoare. Această plantă se poate răspândi pe kilometri întregi, distrugând tot ce întâlnește în calea ei. Originară dintr-unul dintre cele mai aride și dure medii de pe Terra, troscotul japonez reprezintă acum o provocare pentru oamenii de știință care încearcă disperat să găsească o metodă de a-l eradica.
Ce este troscotul japonez?
Troscotul japonez (Fallopia japonica) este una dintre cele mai invazive și rezistente plante din lume, originară din Asia de Est. Această specie, extrem de periculoasă pentru ecosistemele în care pătrunde, a ajuns în Europa și America de Nord în secolul al XIX-lea, răspândindu-se rapid și devenind dificil de controlat.
Troscotul japonez se dezvoltă rapid și se extinde pe suprafețe mari datorită sistemului său complex de rizomi, care pot pătrunde până la cinci metri adâncime în sol. Chiar dacă planta pare eliminată, orice fragment de rădăcină rămas în pământ poate duce la regenerarea completă a acesteia. Studiile au arătat că un fragment de doar 0,3 grame poate reînvia planta, chiar și după 20 de ani de la ultima încercare de îndepărtare.
Această rezistență extraordinară se datorează adaptării plantei la condiții extreme în habitatul ei natural. În Japonia, troscotul japonez crește pe versanții vulcanilor, fiind una dintre primele specii care reapar după o erupție. Rizomii săi pătrund în rocile vulcanice și pot supraviețui chiar și atunci când părțile aeriene ale plantei sunt distruse. În grădinile suburbane, aceste caracteristici fac troscotul japonez aproape imposibil de eliminat.
Încercarea oamenilor de știință de a scăpa de această plantă
Odată ce troscotul japonez ajunge într-o grădină, apar probleme majore. Planta monopolizează rapid resursele din sol și lumina soarelui, sufocând orice altă vegetație din jur. Se răspândește lateral prin rizomi, reducând biodiversitatea și eliminând plantele native. Chiar și structurile artificiale, cum ar fi clădirile și drumurile, pot fi afectate, deoarece rădăcinile sale puternice pot provoca daune fundațiilor.
Încercările de eradicare au fost, în mare parte, nereușite. Soluțiile chimice nu oferă rezultate satisfăcătoare, iar îndepărtarea mecanică necesită excavări adânci și eliminarea unor cantități mari de sol, un proces costisitor și dificil. Plantele clonate, care au provenit dintr-o singură tulpină introdusă în Europa în secolul al XIX-lea, nu se reproduc sexual. Cu toate acestea, hibridizarea cu alte specii, cum ar fi troscotul gigant sau troscotul pitic, poate duce la noi plante invazive și mai periculoase.
Troscotul japonez este o plantă invazivă extrem de tenace. Odată ce ajunge într-o grădină, poate fi aproape imposibil de eliminat complet. Adaptările sale naturale la medii dure și capacitatea sa de regenerare din cele mai mici fragmente fac din troscotul japonez o amenințare serioasă pentru ecosistemele din întreaga lume.