Tinctura de rostopască este o soluție hidroalcoolică, obținută din părțile aeriene ale plantei, prin preparare la rece. Este ușor de asimilat de organism și are efecte imediate.
Rostopasca este o plantă din familia Papaveraceae, cu denumirea științifică de Chelidonium. Potrivit medicului și botanistului grec Dioscoride, denumirea științifică își are originea în grecescul „helidonous”, care înseamnă „rândunică”. Aceastsă semnificație se datorează faptului că perioada de înflorire a plantei coincide cu sosirea rândunelelor.
În Antichitate, rostopasca era utilizată pentru tratarea bolilor ficatului și vezicii biliare. Această plantă are un conținut ridicat de alcaloizi, substanțe cu efect farmacodinamic: chelidonina, homochelidonina, sangvinarina, cheleritrina, coptizina si berberina. Mai este cunoscută și sub numele de negelariţa, crucea-voinicului, buruiana-de-cele-sfinte, gălbanare, hilindunea, iarba-randunelei, mac-salbatic, măselariţa, negeloasa sau scânteiuţa.
Tinctura de rostopască: Beneficii
Tinctura de rostopască are beneficii atât folosită intern, cât și extern. Printre proprietățile tincturii, se regăsesc: antilitiazică, hepatoprotectoare, hipolipemiantă, hipocolesterolemiantă, analgezică, antispastică, antiinflamatoare, antibacteriană, antimicotică, antivirală, antitumorală.
Pentru uz intern, aceasta stimulează şi reglează secreţia hepatică de bilă, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii biliare, ameliorând fluxul biliar, normalizează valorile bilirubinei şi ale colesterolului. De asemenea, ajută și la menținerea concentraţiei normale a colesterolului şi grăsimilor în sânge şi la nivelul ficatului şi normalizarea procesului de diviziune celulară la nivelul ficatului, esofagului, pancreasului şi plămânilor.
Se utilizează ca adjuvant în dischinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici hepatobiliare, litiaza biliară, spasme ale tractului gastrointestinal, tuse spastică, tumori de esofag, pancreas, plămâni.
Pentru uz extern, tinctura de rostopască are efect cicatrizant, antibacterian, antimicotic, antiviral şi antitumoral. Aceasta constribuie la diminuarea disconfortului care apare la nivelul pielii. Se folosește ca adjuvant în tratamentul dermatozelor, psoriazisului, infecțiilor cronicizate de la nivelul pielii, bătăturilor, tumorilor cutanate. Un rol excepțional îl are și în tratarea negilor.
Cum se administrează tinctura de rostopască?
Tinctura de rostopască se administrează, cu prudență, la adulți și tineri de peste 14 ani. Se diluează câte o jumătate de linguriță de tinctură în 100 de mililitri de apă. Se bea acest amestec de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cu 30 de minute înaintea mesei.
O astfel de cură internă durează zece zile. Ea trebuie să fie urmată de o pauză de zece zile, după care administrarea se poate relua.
Pentru uz extern, se fac badijonări locale cu tinctură sau cu soluție diluată, obținută prin adăugarea unei lingurițe de tinctură la 100ml de apă. În acest fel, vă veți menține sănătatea pielii.
Contraindicațiile tincturii de rostopască
Tinctura de rostopască nu este recomandată persoanelor care se confruntă cu gastrită hiperacidă şi ulcer gastric şi duodenal, deoarece conține alcool și crește aciditatea gastrică. În plus, nici persoanele cu hepatite virale, toxice şi metabolice, steatoza hepatică şi ciroza hepatică nu o pot utiliza.
Rostopasca poate bloca efectul anumitor medicamente, cum sunt cele pentru boli autoimune: lupus, reumatism, scleroză multiplă. Consumată în exces, tinctura de rostopască poate provoca stări de greață, oboseală, febră și amețeli.
De asemenea, tinctura de rostopască este contraindicată copiilor sub 14 ani, femeilor însărcinate sau care alăptează.
Așadar, cura cu o astfel de tinctură trebuie administrată doar în urma indicațiilor unui medic.