Ce este termenul de prescripție extinctivă? Află cum funcționează termenul general și termenele speciale

Termenul de prescripție extinctivă reprezintă intervalul de timp stabilit de lege sau de către părți, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune, sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune.

Prescripția extinctivă reprezintă un tip de sancțiune, care constă în stingerea, potrivit legislației în vigoare, a dreptului material la acțiune, neexercitat în termen. În altă ordine de idei, persoana în cauză este eliberată de obligații pe fondul trecerii timpului de la termenul stabilit prin lege.

Stirile PROTV

A venit nota de plată. Noua ordonanță „trenuleț”: Se taie de la concedii medicale, salariile și sporurile se îngheață în 2025

RomaniaTV

Victor Cornea a părăsit-o pe Andreea Bălan chiar în ziua de Crăciun. Anunțul făcut de sportiv

Prescripția extinctivă este reglementată de articolul nr. 268 din Codul Muncii și de articolul nr. 2500 și de Cartea a VI-a din Codul Civil, intitulată „Despre prescripţia extinctivă, decădere şi calculul termenelor”.

Prescripția extinctivă este reglementată de articolul nr. 268 din Codul Muncii și de articolul nr. 2500 și de Cartea a VI-a din Codul Civil, intitulată „Despre prescripţia extinctivă, decădere şi calculul termenelor”.

Ce este termenul de prescripție extinctivă?

Așa cum se întâmplă în cazul oricărui termen, și termenul de prescripție extinctivă are un început, o durată și un sfârșit. Începutul este marcat de momentul la care începe să curgă prescripția extinctivă, iar sfârșitul este marcat de momentul împlinirii prescripției, potrivit legeaz.net.

În contrast cu reglementarea anterioară, părțile pot reduce sau mări termenele de prescripție extinctivă prevăzute de lege (conform articolului 2515 Noul Cod Civil), astfel că termenul de prescripție extinctivă nu mai este un termen esențialmente legal.

Deși regula spune că durata termenului de prescripție nu poate fi modificată decât prin acordul expres al părților, legea prevede un caz de prorogare legală a termenului de prescripţie extinctivă. În acest fel, în conformitate cu articolul 1394 din NCC, în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.

În funcție de izvorul lor, termenele de prescripție pot fi clasificate în termene legale și convenționale. De asemenea, după vocația sau sfera lor de aplicare, există termen legal general de prescripție extinctivă și termen legal special de prescripție extinctivă. În raport de izvorul normativ, sunt termenele legale de prescripţie extinctivă instituite de Codul civil şi termene legale de prescripţie extinctivă instituite de alte acte normative.

În contrast cu reglementarea anterioară, părțile pot reduce sau mări termenele de prescripție extinctivă prevăzute de lege, astfel că termenul de prescripție extinctivă nu mai este un termen esențialmente legal.

Termenul general de prescripţie extinctivă și termenele speciale

Termenul general de prescripție extinctivă este, potrivit articolului 2517 din NCC, de trei ani, dacă legea nu prevede alt termen. Astfel, prin termen general se înțelege acel termen care se aplică ori de câte ori nu își găsește aplicație un termen special de prescripție extinctivă. De exemplu, termenul general de prescripţie extinctivă de trei ani poate fi aplicat în cazul: acţiunii oblice (subrogatorii), în măsura în care nu are natură juridică a unei acţiuni reale imprescriptibile sau, după caz, supuse unui alt termen de prescripţie; cererii prin care se solicită contravaloarea, proporţional cu cota-parte, a fructelor naturale sau industriale ori a fructele civile încasate doar de unul dintre coproprietari; cererii prin care se solicită rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare; cererii prin care mandantul solicită obligarea mandatarului să îi restituie bunurile primite de acesta din urmă în temeiul contractului de mandat.

În ceea ce privește termenele speciale de prescripție extinctivă, acestea sunt numeroase. În rândurile următoare, vă vom vorbi doar despre câteva dintre ele:

– termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie [art. 2518 pct. 1 noul Cod Civil]. Prin raportare doar la categoria acţiunilor reale, acest termen poate fi privit ca un termen general aplicabil ori de câte ori legea nu stabileşte un termen de prescripţie şi nu declară imprescriptibilă acţiunea reală respectivă;

– termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa [art. 2518 pct. 2 noul Cod Civil];

– termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la repararea prejudiciului adus mediului înconjurător [art. 2518 pct. 3 noul Cod Civil];

– termenul de 2 ani, aplicabil dreptului la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare [art. 2519 alin. (1) noul Cod Civil];

– termenul de 2 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere [art. 2519 alin. (2) noul Cod Civil];

– termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acţiune în următoarele cazuri prevăzute de art. 2520 alin. (1) noul Cod Civil:

1. profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;

2. profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;

3. medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente;

4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;

5. meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;

6. avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. Termenul de prescripţie se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor ori a revocării mandatului. în cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripţie este de 3 ani de la data ultimei prestaţii efectuate;

7. notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;

8. inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesio-nişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.