Șirul lui Fibonacci a captivat matematicienii, artiștii, designerii și savanții timp de secole. Cunoscut și ca Proporția de Aur, răspândirea sa pretutindeni și uimitoarea sa funcționalitate în natură îi sugerează importanța ca o caracteristică fundamentală a Universului.
Până în secolul al XII-lea, în Europa se utilizau cifrele romane. Principalul dezavantaj al utilizării acestora era legat de faptul că nu se puteau realiza calcule complexe, binevenite mai ales pentru comerț și pentru progresele în știință. În jurul anului 1200, datorită unui matematician italian, cifrele arabe, inclusiv o secvență de astfel de cifre, au început să fie tot mai folosite pe continentul european. Secvența de cifre cunoscută încă de pe atunci se numește șirul lui Fibonacci.
Ce este șirul lui Fibonacci și de ce este important
Șirul se numere pe care Leonard Fibonacci l-a folosit ca exemplu în „Liber Abaci” nu a fost, însă, descoperit de el, cu toate acestea, ulterior avea să-i poarte numele. Cei care l-au descoperit, de fapt, au fost matematicienii indieni încă din secolul al VI-lea.
În această secvență de numere fiecare număr este suma a doua numere anterioare. Fibonacci a folosit acest șir de numere pentru a explica rata ipotetică de înmulțire la iepuri, însă după câteva paragrafe, nu a mai vorbit despre asta.
De altfel, șirul de numere a fost uitat în mare parte prin secolul al XIX-lea, atunci când matematicienii au studiat mai multe despre proprietățile matematice ale acestei secvențe. În 1877, matematicianul francez Édouard Lucas a denumit oficial șirul drept „secvența Fibonacci”. Află și când a fost inventată prima mașină din lume.
De-a lungul timpului, șirul lui Fibonacci a fost folosit în artă, Leonardo da Vinci fiind unul dintre primii săi adepți și ilustrându-i perfecținea de neînchipuit în opere precum Mona Lisa sau Omul Vitruvian. Totodată, șirul lui Fibonacci mai are aplicări în natură, în muzică sau în arhitectură.
Șirul lui Fibonacci începe astfel: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55 și continuă așa la nesfârșit. Fiecare număr al secvenței este suma celor două numere care îl preced. Este un model simplu, dar pare a fi un fel de sistem de numerotare încastrat în structura cosmosului. Aici sunt 15 exemple uimitoare de „phi”, litera grecească desemnând Proporția de Aur, în natură.
Petalele de flori
Numărul petalelor la o floare urmează consistent șirul lui Fibonacci. Exemple faimoase includ crinul, care are trei petale, piciorul cocoșului care are cinci, cicoarea cu 21, margareta cu 34 și așa mai departe. Phi apare în petale datorită aranjamentului ideal de împachetare, ala cum este selectat de procesele darwiniene; fiecare petală este plasată la 0,618034 din circumferința unui cerc de 360 de grade, permițând cea mai bună expunere la lumina soarelui. Află și cine a descoperit penicilina.
Capătul unei flori este supus și el proceselor fibonacciene. În mod tipic, semințele sunt produse în centrul florii și apoi migrează către exterior, pentru a umple tot spațiul. Floarea-soarelui furnizează un exemplu excelent al acestor modele spiralate.
În unele cazuri, capetele cu semințe sunt atât de strans înghesuite, încât numărul total poate fi destul de mare. Și când spiralele sunt numărate, totalul tinde să se potrivească unui număr Fibonacci. În mod similar, semințele de pe un con sunt aranjate într-un tipar în spirală.
Fiecare con constă într-o pereche de spirale, fiecare răsucindu-se spre în sus și în direcții opuse. Un lucru interesant care se observă în acest șir este că dacă împărțim un element din șirul lui Fibonacci la precedentul său obținem rezultatul 1,61803, acest lucru este valabil de la 14-lea element în sus.